B. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETAREA CONTRACTELORUrmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracterspecial:1. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. Alcatuind un tot unitar,clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. In acest197 C. Statescu oi C. Brsan, op. cit. p. 72.198 Spre exemplu, atunci cnd n contractul de societate civila nu se determina partea de cotig sau pierdere a fiecaruiasociat, atunci acea parte va fi propor?ionala cu suma pusa n comun de fiecare dintre asocia?i. O asemenea precizareeste subn?eleasa prin voin?a art. 1511 alin. 1 din C. civ.156sens, art. 982 din C. civ. precizeaza ca toate clauzele conventiilor se interpreteazaunele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act.2. Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce.Sunt indoielnice, acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de maimulte intelesuri, sunt confuze sau greu de apreciat. Pentru astfel de imprejurari,legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare:- termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce sepotriveste mai mult cu natura contractului (art. 979 C. civ.);- clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce unefect, iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art. 978 C. civ.);- dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-aincheiat contractul (art. 980 C. civ.);- in cazul indoielii, contractul se interpreteaza in favoarea celui care seobliga (principiul in dubio pro reo, consacrat de art. 983 din C. civ.).Alte reguli de interpretare.In afara de regulile aratate si grupate mai sus, codul mai prevede si alte regulispeciale de interpretare dupa cum urmeaza:- conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-aupropus a contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat(art. 984 C. civ.);- atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru aexplica obligatia, nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectuluiobligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art.985 C.civ.).Forta obligatorie a contractelorPotrivit art. 969 din C. civ. conventiile legal facute au putere de lege intrepartile contractante. Aceeasi idee este preluata si de textul art. 973 din acelasi cod,157cu precizarea potrivit careia conventiile nu au efect decat intre partilecontractante.Precizarea ca au putere de lege conventiile legal facute isi gasesteexplicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate siimplicit efectelor generate de acestea.199De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume:a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legalasumate, potrivit adagiului pacta sunt servanda. De altfel, pe aceasta idee sefundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putereobligatorie.b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante,caci res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest. Aceasta ideefundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului.A. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTEForta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiuluirealizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice, care confera inultima analiza certitudine, siguranta si eficienta raporturilor juridice civile.Dispozitiunile art. 969 C. civ. dau in acelasi timp expresie principiilorlibertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilorjuridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. Cea mai frecventamodalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste,cea de buna voie. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor, aceasta nu199 Fa?a de calificarea data de catre cod conven?iei legal facute, unii autori au concluzionat ca ntre lege oi contractar exista n planul consecin?elor att unele asemanari ct oi deosebiri. Asemanarile ar consta n aceea ca: a) att legeact oi contractul au putere obligatorie; b) la fel ca oi legea, conven?ia poate fi desfacuta pe calea unui procedeu inverscelui folosit pentru naoterea sa; c) att abrogarea legii ct oi revocarea conven?ionala a contractului produc numaiefecte viitoare; d) att comandamentul legii ct oi obliga?iile contractuale trebuie aduse la ndeplinire cu bunacredin?a, etc. Deosebirile ar consta n aceea ca: a) n vreme ce legea este o regula de conduita generala, impersonala oicu aplicare repetata, contractul creaza obliga?ii numai pentru un numar limitat de persoane oi cazuri; b) daca o legepoate deroga de la prevederile altei legi, contractul nu poate deroga de la lege; c) n ceea ce priveote revocareaunilaterala a unor contracte, legea nu poate fi abrogata dect potrivit unei proceduri parlamentare, etc. (pentrudezvoltari vezi P.C. Vlachide, op. cit. p.75).158implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce arconduce la desfiintarea conventiilor.Totusi, asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual,potrivit principiului simetriei, un asemenea consens poate produce in egala masuramodificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. O asemenea precizarecontine de altfel si textul art.969 din C. civ. care contine prevederea potrivit careiaconventiile se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate delege. Cu alte cuvinte, aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa, mutuusconsensus au dat nastere unui contract, au putinta sa-l revoce printr-un acordsimetric, mutuus dissensusDaca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale acontractelor, per a contrario interzice denuntarea lor unilaterala. Este insa posibil,sub titlu de exceptie, ca in cazuri strict si limitativ prevazute, legea civila saautorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. Un asemenea procedeueste admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art. 1436 alin. 2 dinC. civ.), a mandatului (art. 1552 si 1556 din C. civ.) ori a contractului de depozitprevazut de art. 1616 din C. civ.Nimic nu s-ar opune desigur, nici ca partile sa prevada in contractul lor oclauza de denuntare unilaterala, cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfacadoua cerinte:a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legiiirevocabil, asa cum este de pilda donatia;b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditiepotestativa, deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art.1010 C. civ200.200 Din textul art. 1010 din C. civ. rezulta ca este lovita de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condi?ia potestativa,(de exemplu clauza prin care vnzatorul se obliga sa vnda numai daca va vrea), ci nsaoi obliga?ia, actul juridic ntotalitate. Pentru dezvoltari, vezi D. Cosma op. cit. p. 277.159In afara de cazurile prevazute mai sus, exista si imprejurari in care incetarea,modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointapartilor, ci de cauze extrinseci.Pot constitui asemenea imprejurari:1. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul intuitupersonae. Moartea unei asemenea persoane, ale carei calitati esentiale audeterminat incheierea conventiei, face sa inceteze forta obligatorie a contractului.Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistentaavocatiala ori a medicului curant, dar si decesul comodatarului atunci candimprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art.1563alin. 2 C. civ.);2. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen.Asemenea modificare a duratei contractului, independent de vointa partilor a operatfrecvent in materie de locatiune;3. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentruun caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-siexecute prestatiile o perioada de timp. Pe durata persistentei unor atari imprejurari,efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate. Sub titlu de exemplu,mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna, viscol sau inghet.B.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTEPERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI.PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUIEfectele contractelor sunt limitate la partile contractante, regula prescrisa deart. 973 din C. civ. care are valoarea de principiu de drept201.Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua ideirezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei201 Din categoria par?ilor contractante fac parte oi cei care deoi nu au fost prezen?i la ncheierea contractului au fostvalabil reprezenta?i de cei ce au contractat n numele lor.160persoane; b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care aucontractat.Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai marevarietate de efecte juridice. Raspunzand unor nevoi sociale, contractele imprumutacaracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte dinviata sociala. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-omaniera directa, fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. Vanzarea unui bunspre exemplu, in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator,indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat laaceasta operatiune, carora deci conventia le este opozabila.Daca tertele persoane penitus extranei nu devin asadar titulari de drepturisi obligatii prin contractele incheiate de parti, ele nu pot ignora existenta efectelorproduse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridicestatornicite intre autorii lor.Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecteefectele pe care contractele le-au produs intre parti. Asadar, contractele desi producefecte numai intre parti, ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite infrauda lor sau daca nu sunt simulate.Definind in cele din urma opozabilitatea, vom spune ca prin aceasta seintelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intreele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta actesteacte.202 Inteleasa in aceasta maniera, opozabilitatea nu este o derogare de laprincipiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu.Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunturmatoarele:- invocarea contractului fata de un tert, pentru a justifica dobandirea unuidrept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea injustitie;161- invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titluimpotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorula cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar.Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti, vom constata caacesta este faptul juridic. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un catjuridic, el are pentru terti semnificatia unui fapt. Din aceasta imprejurare se tragdoua consecinte, una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare laprobatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti.In ceea ce priveste responsabilitatea civila, daca una dintre parti nu-si executaobligatia rezultata din contract, responsablitatea sa va fi una de natura contractuala.Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-uncontract, raspunderea civila va avea un temei delictual, caci art. 998 din C. civ.precizeaza ca orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga peacela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara.Cat despre probatiune, intre parti proba contractului se face potrivitdispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza deorice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului, deoarecefata de el acesta apare ca un fapt juridic, pentru care legea admite orice mijloc deprobatiune.1. Simulatia, exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti.Exista fireste si exceptii, create de lege, in virtutea carora tertele persoane nupot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure.O asemenea operatiune juridica este simulatia. Ea reprezinta operatiuneajuridica prin care partile incheie simultan doua contracte:- un contract public numit si aparent, prin care se creeaza o anumitaaparenta juridica, neadevarata;202 D. Cosma, op. cit. p. 386162- un contract secret, numit si contrainscris, care corespunde vointei reale apartilor.Contractul secret, incheiat anterior sau concomitent cu cel public, are menireade a modifica sau chiar a anihila efectele actului public.In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. 1175, text careconsfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lorreala, proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti.In functie de efectele acordului simulatoriu,203 simulatia poate fi absoluta saurelativa.204In concret, simulatia poate imbraca urmatoarele forme:- Contractul aparent poate fi fictiv. In acest fel partile creeaza doar aparentaunui contract, care in realitate nu exista. Este cazul debitorului care in scopul de ascapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil deurmarire, convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului;- Contractul poate fi deghizat, prin aceea ca partile incheie in realitate uncontract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti, mascandu-l insa intr-unalt contract.Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri:* ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii, facandu-se inrealitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie;* ea poate fi partiala, cand are ca obiect numai un element sau o clauza acontractului cum ar fi pretul, termenul sau modul de executare a obligatiei fara aafecta insasi natura juridica a actului;- Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partileconvin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intreanumite persoane, stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. Intr-o203 Pentru no?iunea oi condi?iile simula?iei actului juridic civil, vezi D. Cosma, op. cit. p.396 oi urm .204 Simula?ia este absoluta atunci cnd actul secret lipseote actul aparent de orice efecte. Ea este relativa, atunci cndactul secret modifica actul aparent privitor la natura, par?ile sau cuprinsul opera?iei juridice. La rndul ei, simula?iarelativa poate fi obiectiva sau subiectiva.163asemenea forma de simulatie, ambele parti din contractul aparent urmaresc, in modconstient, ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastraanonimatul.Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti acontractului secret si, daca este cazul, inlaturarea simulatiei pe calea actiunii insimulatie.Efectele simulatiei se produc insa diferit, dupa cum este vorba despre parti oridespre terti.In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret,caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa realaIn privinta tertilor, producator de efecte este contractul aparent pe careacestia l-au cunoscut si care le este opozabil. Desi singurul contract adevarat estecel secret, nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor, caci art. 1175din C. civ. precizeaza ca actul secret nu poate avea nici un efect in contra altorpersoane in afara partilor.Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusicateva precizari:- tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca eicunosteau si existenta actului ascuns de parti;- actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor, pentru ca acesta nule este opozabil;- daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente aleacestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret, au castig de cauza aceiterti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent.Proba si efectele actiunii in simulatiune.Persoanele interesate, ale caror drepturi subiective au fost lezate prinincheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie. Printr-unasemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei164juridice, inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespundevointei reale a partilor, deci a actului secret. Fireste, in masura in care tertilor leprofita actul aparent, ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractuluisecret.Ca efect al admiterii actiunii in simulatie, sunt inlaturate consecintele actuluiaparent si neadevarat, singurul producator de efecte juridice fiind actul secret,devenit public.205Pentru a obtine castig de cauza, tertul lezat de actul secret are in continuaredeschisa calea actiunii in justitie, pentru anularea sau revocarea acestuia, dar pentrualte considerente.2062. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractuluiPrintr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelorcontractului, sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot ficonvergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii penitus extranei, care sunt straini de contract si de efectele acestuia.Este posibil ca intre parti, adica acele persoane fata de care efectelecontractului se produc in mod direct, nemijlocit, si tertele persoane fata de care nuse rasfrang in nici un fel efectele contractului, sa existe o categorie intermediarade persoane fata de care, desi nu au participat la incheierea contractului, se rasfranganumite efecte ale acestuia.Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza, numindu-i pe succesoriiuniversali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207.205 Fireote, se impune ca acest contract sa fie oi el valabil ncheiat, cu respectarea tuturor condi?iilor de fond oi deforma.206 Spre exemplu ac?iunea pauliana menita sa ntregeasca petrimoniul debitorului.207 Numi?i lato sensu succesori sau habentes causam, denumirea lor de avnzi cauza s-a transmis n limbajul juridicromn din fran?uzescul ayants-cause despre care face vorbire Codul napoleonian n ale sale articole 1122 referitorla stipula?ie oi 1132 privitor la for?a probanta a actului sub semnatura privata.165Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza, este faptul ca desineparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor, datorita raporturilornascute intre ei si parti, efectele conventiei se rasfrang si asupra lor.Fata de aceasta constatare, se impune o mai exacta delimitare a domeniuluiprincipiului relativitatii efectelor contractului, operant atat fata de parti cat si fata desuccesorii acestora, avanzii cauza.Asa cum am mai precizat, includem in clasa avanzilor cauza urmatoarelecategorii de persoane:a. succesorii universali sau cu titlu universal.Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care audobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului, privit ca o universitate dedrepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. In sensul demersului nostru,succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante, caci asuprasuccesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelorincheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. Se mai impune totodataprecizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelorjuridice, contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor,care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210.Spre deosebire de succesorii universali, care au vocatia de a culege intregulpatrimoniu, succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte dinuniversalitatea ce o constituie patrimoniul. Diferenta dintre cele doua categorii desuccesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregulpatrimoniu sau numai la o catime a acestuia.b. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice caredobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. In208 Cu privire la natura juridica oi caracterele transmiterii succesorale, vezi M. Eliescu Curs de succesiuni, Ed.Humanitas, Bucureoti 1997 p. 13 - 35209 n acest sens vezi C. Statescu oi C. Brsan op. cit. p. 78 sau Gh. Botea Drept civil. Dreptul la mootenire, Ed.Scorpio 78, Bucureoti 1999 p. 12 - 19210 Pentru obiectul oi caracterele juridice ale transmiterii succesorale, vezi Fr. Deak, Mootenirea legala, Ed. Actami,Bucureoti 1994 p. 11 - 25166privinta acestora, efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor arelegatura cu dreptul transmis catre succesori.O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat, in functie de momentuldobandirii dreptului transmis de catre autor. Astfel, s-a stabilit ca ii profitasuccesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anteriortransmiterii succesorale. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata, caci nuse pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniuldefunctului in momentul deschiderii succesiunii, stiut fiind ca nemo plus juris adalium transferre potest quam ipse habeat.Pe de alta parte, este important de precizat ca in principiu obligatiile asumatenu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cudreptul transmis. In aceasta privinta insa exista si exceptii, care se refera laobligatiile propter rem si cele scriptae in rem211 care datorita legaturii lorstranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titluparticular.c. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie realaprin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. Ei isi pot totusisatisface creanta, atunci cand aceasta a devenit exigibila, urmarind acele bunuri carevor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. Neavand asadar ogarantie reala, creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu aldebitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independentde bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. Conceptul de gaj general esteexprimat de art. 1718 din C. civ. care prevede ca Oricine este obligat personal estetinut cu toate bunurile sale, mobile sau imobile, prezente sau viitoare212.Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniuldebitorului sunt opozabile creditorilor chirografari.211 De exemplu, potrivit art. 1441 din C. civ. daca locatorul vinde lucrul nchiriat, cumparatorul este dator sarespecte loca? iunea facuta nainte de vnzare, ntruct a fost facuta prin act autentic sau prin act privat, dar cu datacerta, afara numai cnd desfiin? area ei din cauza vzarii s-ar fi prevazut n nsuoi contractul de loca? iune.212 Cu privire la func?ia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari, vezi oi I. Apostu, op. cit.Introducere n teoria dreptului de proprietatep. 8167Spre deosebire de succesori insa, creditorii chirografari nici nu sunt tinuti deobligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia princontractele incheiate.Acestora insa, legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie, prin care auposibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori indauna intereselor lor, fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. 975 C. civ. fiepe cea a actiunii in simulatie.3.Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractuluiFie si cu titlu de exceptie, exista totusi imprejurari in care contractul incheiatisi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct, nici prinreprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor.In concret, s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa, doua persoanepot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina alteipersoane.In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ, caci, cu titlu de exceptie de laprincipiul relativitatii efectelor contractelor, o persoana straina de contract poatedobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. O asemenea speciede contract este spre exemplu stipulatia pentru altul.Cat despre obligatii, nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contractla care nu a fost parte. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta oexceptie de la principiu, asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alteasemenea conventii.a). Promisiunea faptei altei persoanePromisiunea faptei altei persoane (promesse de porte-fort), este contractulprin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-siasume un angajament juridic in folosul creditorului.168O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213, totusis-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. Un asemenea contract intervinede pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune, unii minori si altii majori: pentruevitarea unui partaj succesoral in justitie, tutorii minorilor promit ca odata ajunsi lamajorat acestia vor ratifica imparteala facuta.Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intremostenitorii majori si tutorii celor minori, acestia din urma prezumandu-se ca inviitor vor adera la conventia deja incheiata. In cazul in care totusi ei nu vor fideterminati la majorat sa ratifice conventia, tutorii lor vor raspunde pentru proprialor neexecutare, fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiuniicontractului. Asa cum bine se poate observa in speta data, promisiunea faptei alteipersoane are ca obiect fapta proprie a debitorului, care isi asuma o obligatie derezultat si nu de mijloace, a carei executare presupune determinarea tertului sa-siasume angajamentul.Promisiunea de porte-fort se individualizeaza prin urmatoarele caractere:1. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiulrelativitatii efectelor contractului, intrucat in realitate, chiar si promitand faptaaltuia, debitorul isi asuma el, personal, o obligatie. Din aceasta conventie nu rezultanici-o obligatie pentru tert, care, va incheia in viitor un contract cu creditorul, vaadera sau va ratifica un astfel de contract.2. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultatsi nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze, nu numai sadepuna toate diligentele in acest sens. Daca tertul nu contracteaza, obiectulpromisiunii nu s-a realizat, fiind prezumata culpa debitorului.3.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executareobligatiile debitorului fata de acesta.213 Textul art. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul romn de la 1864. Potrivit acestui text nsa,promisiunea de porte-fort implica doua contracte oi anume unul imediat ntre debitor oi creditor oi unul eventualntre creditor oi ter?. Pna cnd ter?ul nu consimte contractul nu-i este opozabil, dar daca l accepta, contractul seconsidera ncheiat de la data promisiunii de porte-fort169Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica,creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciuluiincercat prin refuzul tertului. Pe de alta parte, promitentul se obliga doar sa obtinaangajamentul altuia, fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatieiasumate.Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asanumitele bune oficii (bons offices):In conventia de porte-fort, obligatia debitorului consta numai in aceea de aprocura angajamentul tertului, pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata decreditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor.Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentulse obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cucreditorul. Intr-o astfel de eventualitate, obligatia este una de mijloace si nu una derezultat, asa cum este promisiunea faptei altei persoane.b). Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul)Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparentao exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor, contractul in interesulaltei persoane numit si stipulatia pentru altul, constituie o autentica exceptie.Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa alteipersoane, insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-oconventie la incheierrea careia nu a participat.Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numitapromitent, se obliga fata de alta persoana, numita stipulant, sa execute o obligatie infavoarea altei persoane, numita tert beneficiar. In acest fel, tertul devine creditoruldirect al promitentului214. Spre exemplu, asigurarea asupra vietii comporta ingeneral o stipulatie pentru altul, deoarece asiguratorul promite asiguratului saplatesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume214 I. Urs oi Sm. Angheni, op. cit. p.230170desemnat de catre asigurat. In acest exemplu, asiguratul este stipulant, asiguratorulpromitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar.O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul detransport de bunuri215. Prin acesta, expeditorul convine cu transportatorul, ca acestasa-i predea destinatarului incarcatura, desi acesta nu a fost parte in contractul detransport216. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca unstipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent, destinatarul fiindun tert beneficiar.In fine, o alta specie o constituie donatia cu sarcini, daca donatorul stipulant aprevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana strainade contract, in fapt un tert beneficiar.Pentru a fi valida, stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoareleconditii de validitate:1. ca orice alt contract civil, stipulatia pentru altul trebuie sa intruneascaconditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile, privitoare lacapacitatea partilor de a contracta, valabilitatea consimtamantului, obiectuldeterminat si cauza licita.2. pe langa cele generale, se impune intrunirea unor conditii de facturaindividuala asa cum sunt:- existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei tertepersoane;- beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217.215 Cu privire la notiunea si definirea transporturilor n genere, vezi A. Calin, Dreptul transporturilor. Parteagenerala, Ed. Pax Aura Mundi, Gala?i 1997 p. 11216 Cadrul unei asemenea conven?ii poate fi extins, caci este posibil ca expeditorul sa nu plateasca transportul, iardestinatarul sa nu fie la rndul sau beneficiar. (n acest sens vezi oi Gh. Filip, Dreptul transporturilor, Casa deEditura oi presa aansa SRL, Bucureoti 1997 p. 15217 S-a admis ca acesta poate fi chiar o persoana viitoare care deoi nu exista n momentul ncheierii contractului, estecert ca se va naote. Astfel este stipula?ia facuta n favoarea primului copil care se va naote n viitor sau a uneipersoane juridice n curs de constituire. n sensul acestei idei, C. Statescu oi C. Brsan, op. cit. p. 83.171Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si alpromitentului, consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupacum se va vedea.Raporturile dintre stipulant si promitent. In virtutea acestora, creditorulstipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa inbeneficiul tertului.Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in carepromitentul isi executa obligatiile asumate. In caz de neexecutare, stipulantul poatepretinde daune interese, dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personalun prejudiciu218.In caz contrar, acesta nu are o alta actiune, deoarece dreptul nascut dincontractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nustipulantului219.Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar.Din momentul incheierii contractului, desi tertul este strain, totusi eldobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau, indiferent daca il acceptasau nu.Devenind creditorul unei obligatii, acesta se poate comporta ca atare, putandpretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit caurmare neexecutarii. Cu toate acestea, el nu are deschisa calea rezolutiuniicontractului intervenit intre stipulant si promitent, deoarece el nu este decat un tertfata de acest contract.La randul sau, promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar detoate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotrivastipulantului pentru a-si justifica neexecutarea.218 Spre exemplu, prin stipula?ie urmarea stingerea unei datorii pe care o avea fa?a de ter?ul beneficiar: nendeplineiraangajamentului de catre promitent, este de natura a-i cauza stipulantului un prejudiciu n mod direct, prin prinnediminuarea scontata a pasivului sau patrimonial.219 Daca totuoi ntre stipulant oi promitent s -a ncheiat un contract sinalagmatic, neexecutarea presta?iei de catrepromitent poate avea oricare dintre consecin?ele specifice contractelor bilaterale: invocarea excep?iei de neexecutare,rezolu?iunea sau rezilierea conven?iei.172Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar.Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intrestipulant si tertul beneficiar. Totusi, cauza contractului in favoarea altei persoanepoate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar, achitarea uneidatorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia.In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatieipentru altul. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei,potrivit careia, intr-un contract de asigurare asupra vietii, subscriitorul politei,creditorul, contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facutasigurarea sa intre in patrimoniul sau. Apoi, creditorul dispune ca la moartea sa,indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta, inseamna ca s-aincheiat un nou contract.Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar decedainainte de acceptarea ofertei, aceasta ar deveni caduca. Pe de alta parte, intrucatdreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorulpoate deveni falit, creanta va trece in gajul general al creditorilor, tertul acceptant arajunge un creditor chirografar oarecare, ceea ce ar fi contrar scopului urmarit.Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant esteconsiderat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great), iar daca acestaaccepta stipulatia si-a atins scopul. Gerantul se ocupa din proprie initiativa derezolvarea problemelor geratului, insa in vreme ce gestiunea intereselor alteipersoane este oneroasa, stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati.Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica naturajuridica a stipulatiei pentru altul. Partile pot conveni prin contract ca prestatiadatorata creditorului, sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane, beneficarul.Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-aropune.173Fata de toate aceste pozitii, ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatiapentru altul constituie o institutie de sine statatoare, cu conditii si efecte proprii cepot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220.Fiind un contract cu caractere juridice proprii, se impune ca acesta sa-sigaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare.c). Contractul colectiv de muncaContractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiulrelativitatii efectelor contractului, deoarece al isi produce efectele si fata de unnumar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti, reprezentanti sauavanzi cauza.Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni, pe de oparte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce alepartilor, privitoare la conditiile de munca, salarizare si alte drepturi ce decurg dinraporturile de munca221.Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de laprevederile cuprinse in contractul colectiv de munca, ale carui clauze constituiepartea asa zis legala a contractelor individuale.Potrivit art. 10 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca se potincheia la nivelul unitatilor, grupurilor de unitati, ramurilor de activitate si chiar lanivel national.Un asemenea acord, poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unorpersoane straine de incheierea lui.220 n acest sens, C. Statescu oi C. Brsan, op. cit. p.89, I. Urs oi Sm . Angheni op. cit. p.235 sau P. M. Cosmovici op.cit. Obliga?iile, p. 157.221 Pentru no?iunea oi rolul contractului colectiv de munca vezi oi V. Nistor, Contractul colectiv de munca, Ed.Evrika Braila 1997 p. 7 9174Sectiunea 4.3. Raspunderea civila delictualaFaptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii caredau nastere unor obligatii de reparare. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita deart. 998 Cod civil, ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si careda nastere obligatiei de reparatie. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptelecomise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. Astfel, art. 999 Cod civilprecizeaza ca omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin faptasa, dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa. Definitia data deart. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict, in vreme ce quasi-delictul este definitde art. 999 Cod civil.Osebit de raspunderea pentru fapta proprie, Codul civil consacra si raspundereacivila delictuala indirecta, pentru fapta altor categorii de persoane (art. 1000 1002),pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. 1000 alin. 1 si 1001), precum sipentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002).In fine, art. 1003 din C. civ. instituie principiul raspunderii solidare alpersoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu.Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie faptailicita - savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. 998 1002,consacrata legislativ sub denumirea de delict civil, raspunderea pentru comitereaunor asemenea actiuni este numita in mod curent raspundere civila delictualaAsa fiind, se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituieizvorul raspunderii civile delictuale, care da nastere obligatiei civile de raparare aprejudiciului cauzat prin ea.Raspunderea ce are ca izvor delictul civil, numita din acest motiv siraspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze:1. Raspunderea pentru fapta proprie (art. 998-999 Cod civil) si2. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri, respectiv:??raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor175minori (art. 1000 aliniat 2 Cod civil);??raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciilecauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 aliniat 4 Codcivil);??raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusiilor in functiile incredintate (art.1000 aliniat 3 Cod civil).3.Raspunderea pentru lucrari, edificii si animale, care poate fi la randul ei detrei feluri si anume:??raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurileaflate in paza sa juridica (art. 1000 aliniat 1 Cod civil);??raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate inpazajuridica a unei persoane (art. 1003 Cod civil);??raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzatprin ruina sau viciu de constructie (art. 1002 Cod civil).4.3.1. Natura juridica si functiile raspunderii civile delictualeDatorita impactului ei social, raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pefaptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrelepatrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite.Ea are in primul rand un caracter patrimonial, caci urmareste repararea unuiprejudiciu cu valoare economica, susceptibil de evaluare in bani. De aici consecinta caraspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul fapteiilicite, pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. De asemeni, incazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderearaspunderii sale civile, obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui.Pe de alta parte, raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specificaramurii dreptului civil, care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin faptailicita. Acestei sanctiuni, de natura civila, i se poate adaoga si una de sorginte penala,176caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasitimp si infractiune.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru,poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementeleconstitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. 214 din C. pen.223.Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicareaunei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciuluicauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului non bis in idem.Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiuneareparatorie cu caracter civil), nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturiijuridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate.224In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale, ca orice forma deraspundere juridica, aceasta are un dublu rol: unul educativ, preventiv si unulsanctionator propriu zis.Functia educativa, cu un grad sporit de generalitate, consta in influentareaconstiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individuluifaptuitor, (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita), cat si la cel alconstiintei publice, stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauzaaltora prejudicii.Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare deprejudiciu la repararea lui. In acest fel, prin functia sanctionatorie raspunderea civiladelictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civilesubiective. Aceasta functie are insa un caracter relativ, caci de cele mai multe orirepararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin altevalori, adeseori de natura pecuniara.222 Pentru definirea infrac?iunii oi alte aspecte conexe dreptului penal, vezi oi T. Vasiliu o.a., Codul Penal comentat oiadnotat. Partea generala. Ed. atiin?ifica Bucureoti 1972 p. 85.223 Cu privire la infrac?iunea de distrugere, vezi oi O. Stoica, Drept penal. Partea speciala, Ed. Didactica oiPedagogica, Bucureoti 1976 pag. 173.224 n acest sens oi C. Statescu oi C. Brsan, op. cit. p.137177Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspunderejuridica.Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva sisanctionatorie a acestora.Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridiceproprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat siin cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept.Asa fiind, intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderiijuridice exista atat asemanari cat si deosebiri, a caror analiza este de natura aindividualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual.A. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALAASEMANARI:- Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implicasavarsirea unei fapte ilicite;- Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actionaconcomitent;- Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajariiraspunderii juridice.DEOSEBIRI:1.- Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice faptacauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire. Legea nuindividualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea, asa incat estegreu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura saconstituie delicte. Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatiiincriminarii, caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cuvinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legeapenala, deci o infractiune (nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege). Este si178motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni,definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator.2.- Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciuluicauzat unei persoane de catre faptuitor, pe cata vreme scopul raspunderii penale estepedepsirea celui care a comis o infractiune.2253.- Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie afaptei ilicite, forma si gradul ei sunt diferite:In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie suntirelevante, neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei dereparare a acestuia. Obligatia de despagubire subzista integral, indiferent dacaautorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa. Cu toate acestea, intindereavinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautoriiunei fapte ilicite; b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producereaprejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei.Dimpotriva, forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderiipenale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii,226 dar maiales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii deexecutare.2274.- Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implicadiscrenamantul faptuitorului, varsta de la care poate fi angajata raspundereadifera:In materie civila, minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati caau lucrat cu discernamant. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual225 n pofida acestei deosebiri totuoi, ideea de pedeapsa nu este ntru totul straina raspunderii civile, aoa cum oirepararea prejudiciului poate fi conexa raspunderii penale. n acest sens vezi C. Statescu oi C. Brsan, op. cit p. 140.226 Spre exemplu forma oi gradul de vinova?ie sunt criterii de delimitare a infrac?iunii de vatamare corporala prevazutade art. 181 din C. pen. De cea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art.184 din C. pen. Pentru detalii, vezi O.Stoica, op. cit p.100227 Potrivit art. 72 alin. 1 din C. pen. La stabilirea oi aplicarea pedepselor se ?ine seama de dispozi?iunile par?iigenerale ale acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate n partea speciala, de gradul de pericol social al fapteisavroite, de persoana infractorului oi mprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Pentru alteaspecte teoretice oi practice, vezi at. Daneo oi V. Papadopol, Individualizarea judiciara a pedepselor, Ed.atiin? ifica oi Enciclopedica, Bucureoti 1985.179numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant, asa cum precizeazadispozitiunile art. 25 alin. 3 din Decretul nr. 32/1954 privind persoanele fizice sijuridice.In materie penala, minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras laraspundere, chiar daca ar fi lucrat cu discernamant, intre 14 si 16 ani raspunde penalnumai daca a savarsit fapta penala cu discernamant, iar de la 16 ani raspunde penalintrucat opereaza potrivit art. 99 din C. pen. prezumtia de discernamant.5.- Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partileraportului juridic obligational pe cale amiabila, prin consens, fara a mai fi necesarainterventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca.Dimpotriva, raspunderea penala nu poate fi negociata, fiind atributulexclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce aucomis infractiuni.2286.- Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat, de catreinstante diferite, fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal.Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii uneiinfractiuni se constituie parte civila in procesul penal, instanta solutioneaza odata culatura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului.Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal, partea vatamata nu mai poatesa se adreseze din nou instantei civile, potrivit principiului electa una via, nondatur recursus ad alteram.Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiilecivile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulteriorprocesului penal, cel pagubit se poate adresa instantei civile.Fireste, exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si ceapenala, in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza:228 Este adevarat ca n cazurile n care procesul penal se declanoeaza la plngerea par?ii vatamate, aceasta poate sa-ipuna oi capat prin retragerea plngerii sale ori prin mpacarea cu faptuitorul. ai aceste mprejurari nsa, trebuieconstatate tot de catre instan?a, care dispune, dupa caz, ncetarea procesului penal.180- in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu(potrivit principiului oficialitatii procesului penal), actiunea civila pentrurepararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit, procesul civilfiind guvernat, printre altele, de principiul disponibilitatii.- hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura deautoritatea lucrului judecat in fata instantei civile, in privinta existentei faptei, apersoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. Hotararea instantei civile nu areinsa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale, in ceeace priveste existenta faptei, a faptuitorului si vinovatiei acestuia. In privintaautoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere desub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate delucru judecat, fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229.- sub aspectul prescriptiei extinctive, cursul si intinderea termenului suntdiferite.Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3, 5, 8, 10 si respectiv 15 anide la data comiterii infractiunii , cu precizarea facuta de art. 129 din C. proc. Pen.Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate.Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3ani, calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atatpaguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. 8 alin.2 din Decretulnr.167/1958.B.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALAIntre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atatasemanari cat si deosebiri.229 Astfel de rezolvare este posibila atunci cnd s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru ca fapta nu esteprevazuta de legea penala (art. 10 lit. b din C.proc. pen.), fapta nu prezinta gradul de pericol social al uneiinfrac? iuni (art. 10 lit. b/1 din C.proc. pen.), faptei i lipseote unul din elementele constitutive ale unei infrac? iuni (art.10 lit. d din C.proc. pen.), sau exista vreuna din cauzele care nlatura caracterul penal al faptei (art. 10 lit. e dinC.proc. pen.). n acceaoi masura solu?ia se impune daca s-a dispus ncetarea urmaririi penale deoarece lipseoteplngerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condi? ieprevazuta de lege, necesara pentru punerea n miocare a ac? iunii penale (art. 10 lit. f din C.proc. pen.), daca aASEMANARI:1.- ambele sunt forme ale raspunderii civile;2.- ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita, culpa, prejudiciulsi legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu;3.- ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs unprejudiciu.DEOSEBIRI:Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civilacontractuala prin urmatoarele caractere:- In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pecomandamentul legii, care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonaldrepturile patrimoniale ale persoanelor.Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unuicontract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate.Din aceasta deosebire, rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzatprin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspundereacivila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala, caci partile nu au ajuns inca saperfecteze conventia lor; b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare,temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual.- In ceea ce priveste capacitatea persoanelor, cea contractuala nucoincide cu aceea contractuala. Daca raspunderea contractuala implica deplinacapacitate de exercitiu, (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprimevalabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste), in ceea ce privesteraspunderea civila delictuala, legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de14 ani (art. 25 din Decr. nr. 32/1954).- Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale,fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop, spre deosebire deintervenit amnistia sau prescrip? ia ori decesul faptuitorului (art. 10 lit. g din C.proc. pen.), sau daca a fost retrasaplngerea prealabila (art. 10 lit. h din C.proc. pen.)182raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere acelui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata.- Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazulraspunderii civile delictuale, spre deosebire de raspunderea civila contractuala,creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nusi-a indeplinit obligatia asumata.
