Parlamentul s-a impus ca realitate teoretica si practica in istoria constitutionala a lumii mai intai in Anglia si apoi, treptat, in Europa si pe intreg mapamondul. Toti autorii de drept constitutional sunt de acord ca aceasta institutie politica s-a constituit ca o reactie fireasca impotriva despotismului si a tiraniei specifice absolutismului feudal. Functia principala a Parlamentului este adoptarea legilor, reguli generale de conduita dupa care se organizeaza si functioneaza orice stat din lume.
Legea este expresia vointei suverane a poporului. Daca la inceput, cand activitatea statala se desfasura in sanul cetatilor (Grecia Antica), era posibila participarea tuturor cetatenilor la procesul legiferarii, prin marirea granitelor statelor si, implicit, a numarului membrilor acestora, participarea intregului popor la luarea deciziilor in mod direct nu a mai fost posibila. Solutia a fost gasita in institutia delegarii, a reprezentarii, prin care poporul isi desemna un numar rezonabil de mandatari care sa-i exprime juridiceste vointa suverana.
