Societatea umana reprezinta un complex sistematic, de relatii intre oameni, istoric determinate, conditie si rezultat al activitatii acestora de creare a bunurilor materiale si a valorilor spirituale, necesare traiului individual si colectiv. Astfel, societatea are un caracter organizat si stransa legatura cu notiunile de drept, stat, politica si morala. Aceste categorii sunt recunoscute de puterea de stat, care orienteaza comportamentul uman in conformitate cu valorile sociale ale societatii respective, stabilind drepturi si obligatii juridice a caror respectare este asigurata, la nevoie, de forta coercitiva a puterii publice (de stat).

Dreptul romanesc se prezinta ca un ansamblu sistematizat de norme juridice, cuprinzand mai multe ramuri de drept, precum dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul civil, dreptul penal etc. Ramura principala a dreptului romanesc este dreptul constitutional care prin normele sale consacra si ocroteste cele mai importante valori economice, sociale si politice.



In procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului, ramura dreptului constitutional se formeaza mult mai tarziu, si anume odata cu aparitia primelor constitutii scrise din lume (sec. al XVIII-lea).
Conceptul clasic de drept constitutional se formeaza mai tarziu, el fiind de origine italiana, dar format sub influenta scolii franceze.

Prima catedra denumita „drept constitutional" s-a creat la Ferrara in 1797, fiind incredintata prof. Giuseppe Campagnoni di Luzo. In tara noastra, conceptul de drept constitutional se considera incetatenit prin predarea si publicarea la Facultatea de Drept din Iasi a cursului de Drept constitutional al profesorului Constantin Stere (1910) si la Facultatea de Drept din Bucuresti a cursului de Drept constitutional al profesorului Constantin Dissescu (1915).