Dreptul - ansamblul normelor juridice edictate sau sanctionate de stat, prin care acesta stabileste drepturile si obligatiile indivizilor, modul de organizare si functionare a puterilor statului, precum si raporturile intre ele si prin care sunt instituite si aparate ordinea si stabilitatea sociala, norme a caror respectare este obligatorie si
asigurata prin forta de constrangere a statului. Originea dreptului se intersecteaza cu procesul de formare a statului.
Dreptul s-a format intr-o prima faza in mod inconstient, ca rezultat al unui proces psihologic, in care omul reactioneaza la anumiti stimuli externi. La inceputul acestei faze, dreptul se prezenta sub forma unor obiceiuri sau practici neunitare, haotice. in a doua faza, dreptul, desi inca rudimentar se formeaza ca actiune constienta, fiind
impus de o forta publica.
Termenul de institutie juridica presupune:
- un grup unitar de norme juridice care fiecare in parte reglementeaza, din perspective diferite, aceleasi relatii sociale;
- o componenta a sistemului de drept in alcatuirea caruia se include totalitatea normelor juridice care reglementeaza un manunchi unitar de relatii sociale si instaureaza o categorie aparte de raporturi juridice.
Normele juridice sunt topite si forjate intr-o noua entitate juridica, reglementand anumite raporturi sociale. Aceasta entitate (abstracta) este institutia juridica.
