DREPTUL ROMAN = expresia juridica generala si abstracta a relatiilor dintr-o societate intemeiata pe proprietatea privata si pe productia de marfuri. Sistemul de drept roman a avut o importanta pe care nu a putut-o banui vreodata. Si aceasta deoarece dreptul roman nu a ramas un simplu document arheologic ca alte legislatii din antichitate, ci a depasit limitele societatii care l-a creat, exercitind o influenta majora asupra dreptului de mai tarziu.
Fenomenul juridic roman s-a creat in cadrul procesului de trecere a societatii romane, de la societatea gentilica la cea politica. Acest proces se caracterizeaza prin confuzia dintre diferitele categorii de norme sociale: - juridice; -religioase; - morale, confuzie care cu timpul va fi depasita, dovada constituind-o faptul ca - normele de drept erau desemnate prin termenul IUS; - normele religioase erau desemnate prin termenul FAS. Dreptul roman s-a constituit ca un sistem de norme juridice instituite si sanctionate de statul roman.
In conceptia romanilor, dreptul cunoaste 2 diviziuni fundamentale:
- DREPTUL PUBLIC = reglementeaza atit formele de organizare ale statului cit si raportul creat intre stat si particulari;
- DREPTUL PRIVAT = reglementeaza numai raporturile dintre particulari.
DREPTUL PRIVAT la rindul sau este format din 3 parti:
- DREPTUL CIVIL - IUS CIVILE = dreptul cetacenilor romani extrem de rigid, de formalist si profund exclusivist, fiind inconjurat de forme solemne si simboluri de natura sa-l faca inaccesibil strainilor.
- DREPTUL GINTILOR - IUS GENTIUM = cuprindea normele juridice care se aplicau in raporturile dintre cetateni si straini, aparind ca o replica la dreptul civil, fiind mult mai evoluata decit aceasta, deoarece nu presupune forme solemne si gesturi rituale, intemeindu-se pe libera manifestare a vointei persoanelor.
- DREPTUL NATURAL - IUS NATURAE = era un sistem de principii juridice valabil pentru toate popoarele si pentru toate timpurile.
