Denumirea de proprietate intelectuala este o denumire inexacta, deoarece nu toate domeniile pentru care se foloseste conceptul constituie rezultatul unei activitati de creatie intelectuala; daca n cazul dreptului de autor, al brevetelor de inventie, al drepturilor asupra desenelor si modelelor industriale, sursa acestora o constituie un act de creatie intelectuala, fiind vorba de drepturi intelectuale, cu totul altfel stau lucrurile in cazul marcilor sau al semnelor distinctive; cel care foloseste o marca se margineste doar la alegerea unui semn distinctif; de asemenea o indicatie geografica este determinata de considerente de ordin geografic; in nici una dintre aceste cazuri neputand vorbi de existenta vreunui act de creatie, deci despre drepturi intelectuale. Vizand domenii diferite, dintre care unele nu merita calificativul de „intelectual” denumirea de proprietate intelectuala pare a fi inexacta.
Dar nici denumirea de proprietate incorporala nu ar fi mai potrivita.



Proprietatea incorporala ar reprezenta proprietatea asupra unui bun incorporal, asupra unui bun care nu este
perceptibil simturilor noastre, avand o existenta abstracta, fiind o creatie a dreptului si prezentand pentru om o valoare economica; obiect al proprietatii poate fi prin urmare nu numai un bun corporal, ci si un bun incorporal.
Categoria bunurilor incorporale este insa mai larga decat cea rezervata obiectului nostru de studiu. Nu toate drepturile care au un obiect incorporal sunt si drepturi de proprietate intelectuala. Astfel de exemplu, drepturile de clientela pe care le are un comerciant, un medic, un notar etc., desi drepturi incorporale, raman insa in afara obiectului nostru de studiu, care se limiteaza doar la domeniul dreptului de autor si dreptului proprietatii industriale.

Spre deosebire de ceea ce este specific creatiilor noi (cazul inventiilor) care implica un
efort creator, ceea ce permite calificarea drepturilor rezultate dintr-o asemenea activitate in
categoria drepturilor intelectuale, in cazul drepturilor asupra semnelor distinctive, in speta a
marcilor, nu se poate vorbi de asemenea drepturi intelectuale., alegerea semnului nefiind
produsul unui efort creator.