Nevoile omului constituie motorul, mobilul intregii sale activitati economice si sociale. Purtatorii nevoilor sunt: indivizii, familiile, ramurile activitatii economice. in epoca moderna, aparitia dorintelor si, apoi transformarea lor in nevoi reale si consolidate reprezinta un proces foarte complicat. Satisfacerea nevoilor necesita un consum de resurse, acestea constituind premisele actiunii umane practice, care sunt utilizate, sau pot fi atrase la producerea de bunuri necesare exitentei omului si societatii. Toate resursele economice, indiferent de natura lor, sunt limitate. Datorita progresului stiintifico-tehnic resursele cresc si se diversifica dar tot limitate raman. Atunci cand resursele nu sunt folosite rational apare risipa, adica un consum prea mare de resurse pentru satisfacerea unei nevoi.
Satisfacerea nevoilor nelimitate prin utilizarea unor resurse limitate are loc pe doui cai: calea directa (autoconsumul), prin care purtatorul nevoii produce el insusi bunurile dorite cu ajutorul resurselor disponibile si, calea indirecta, cand purtatorul nevoii isi procura bunurile necesare de altii. Celor doua cai le corespund doua forme de organozare si functionare a activitatii economiei: economia naturala si economia de schimb.
Economia naturala – acel mod de organizare a activitatii economice bazat pe autoconsum, schimbul putea exista doar intamplator, sub forma trocului.