Cuvantul “personalitate” provine din latinescul “persona” care desemna in teatrul roman masca actorului, fata pe care o arata publicului. in spatele acestui simbol se concentreaza intreaga complexitate a problematicii personalitatii: ea este, concomitent, ceea ce se arata si ceea ce se ascunde publicului. in formarea si dezvoltarea personalitatii un rol deosebit revine expectantelor.
Sistemele de personalitate propuse de diferiti autori variaza in continut si complexitate; mai frecvent, personalitatea a fost (si mai este) abordata tridimensional: temperament, caracter, aptitudini. in sistemul de personalitate, factorul de emergenta este reprezentat de creativitate.
In limbaj cotidian, termenul de personalitate are, de regula, o conotatie valorizanta (ceva in puls, ceva ce iese din comun si se manifesta in relatiile interpersonale), dar intr-un sens mai larg, personalitatea este totalitatea insusirilor ce definesc individualitatea unei persoane, deosebind-o astfel de celelalte existente umane.
Personalitatea elevului reprezinta ansamblul insusirilor psihofizice, cognitive, afective, motivationale care, treptat, devin dominante, determina comportamentul, il caracterizeaza pe elev si il diferentiaza de ceilalti
