Masina sincrona poseda doua parti constructive de baza:
- statorul, parte imobila care cuprinde miezul feromagnetic, infasurarea statorica, carcasa;
- rotorul, parte mobila care cuprinde miezul feromagnetic, infasurarea rotorica, inelele colectoare, ventilatorul.
Miezul statoric este construit din tole de otel electrotehnic izolate intre ele, cu crestaturi, in care este plasata o infasurare trifazata.
Miezul rotoric are doua variante constructive: cu poli aparenti, cu poli inecati.
Miezul cu poli aparenti este format dintr-o serie de piese polare solidare cu arborele masinii. Polii poseda infasurari de excitatie in curent continuu. Bobinele de excitatie se leaga in serie sau paralel, in asa fel incat polaritatea polilor sa alterneze la periferia rotorului.
Alimentarea bobinelor de excitatie de la o sursa exterioara se realizeaza prin intermediul a doua inele de contact solidare cu arborele, pe care freaca doua perii fixe legate la capetele infasurarii de excitatie. La periferia interioara a statorului, intrefierul este neuniform de grosime relativ mica sub piesele polare si foarte mare in zonele interpolare.
Miezul rotoric cu poli inecati este o constructie cilindrica masiva din otel cu mare rezistenta mecanica. La periferia rotorului se taie o serie de crestaturi in care se plaseaza spirele bobinelor de excitatie in curent continuu a polilor. Aceasta varianta conduce la un intrefier constant la periferia interioara a statorului.
