Este important sa semnalam un demers epistemologic, punctat de etape parcurse de gandirea stiintifica, cu diferite pozitii pana azi, si constituirea unei atitudini fata de deficienta mintala de-a lungul timpului. Se stie ca handicapatii mintali au existat din totdeauna. Dar de la existenta lor si pana la "cercetarea" lor, a trecut mult timp.
Ocupandu-se de aceasta evolutie a gandirii si atitudinii fata de deficienta mintala, Roger PERRON (Attitudes et idées face aux déficiences mentales, Les debilités mentales. A. Clin, Paris, 1989), sta-bileste urmatoarele etape:
1) Inainte de 1800, cand problema nu exista din punct de vedere stiintific, ea aparand mai ales ca problema sociala;
2) Etapa 1800-1870, cand se intreprind primele cercetari sistematice si se inregistreaza primele incercari terapeutice si educationale;
3) Aproximativ din 1870 pana la cel de-al doilea razboi mondial, cand dezvoltarea gandirii stiintifice cu privire la deficientii mintali cunoaste o dezvoltare destul de contradictorie;
4) Dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand apare o orientare catre o abordare mai realista si in acelasi timp mai optimista.
