Filosofia, deci, este o forma a vietii spirituale a omului, a constiintei sale, avand o filosofie proprie pe care nici o alta forme din cele enumerate nu si-o poate asuma, dar care se realizeaza nu prin izolare, ci prin interelatie activa cu celelalte forme ale constiintei.
Prin intermediul filosofiei, omul incearca sa surprinda explicatia fundamentala a temeiurilor lucrurilor, cauta sa exploreze originea, natura si rostul lucrurilor, prin raportarea la sine.
Daca adaugam faptul ca filosofia formeaza, prin intermediul unui sistem coerent, de cunoastere, o conceptie generala despre lume si viata, care implica o anumita inelegere a conditiei umane, putem afirma ca ea se poate defini drept “o reflectie metodica asupra totalitatii activitatilor si experientelor umane, raspunzand la marile intrebari privind determinatiile generale ale existentei raporturilor omului cu ansamblul universului si cu civilizatia impusa de el” (Ludwig Grunberg, Prelegeri de filosofie, Ed. ASE, 1993, p. 12)
