Aparitia primelor institutii de tip statal in perioada tranzitiei societatii omenesti de la comunitatile de tip gentilic la societatea sclavagista, a constituit un factor obiectiv ce a dat nastere unor noi procese economice si relatii sociale de redistribuire a produsului national intre acestea si membrii colectivitatilor statale. Pe masura dezvoltarii institutiilor de tip statal si amplificarii sarcinilor asumate de stat, ajungand pana la statul modern, acest gen de relatii s-a amplificat continuu pe fundalul manifestarii din ce in ce mai complexe a functiilor statului.

In acest context, formele institutiilor statale incipiente (armata) s-au caracterizat prin continutul nematerial, necreator de valoare, al activitatilor desfasurate. Implicit, existenta si functionarea acestor institutii, presupunand consumuri de valori, a impus preluarea, in virtutea fortei publice, de valori create de membrii colectivitatii respective ce desfasurau activitati creatoare de produs national.



Caracterul neproductiv al activitatilor desfasurate de institutiile statale reprezinta principala cauza a redistribuirii produsului creat in activitatile materiale private, respectiv al proceselor economice de repartitie a unei parti din produsul national prin intermediul institutiilor statului. Pe seama valorilor redistribuite de la membrii colectivitatilor institutiile de tip statal si-au putut desfasura activitatile proprii, cu impact asupra vietii sociale si economice a colectivitatii respective.

In timp, s-a ajuns la asumarea de catre stat a unor noi sarcini, atat in planul sustinerii materiale, direct sau indirect, a unor membri ai colectivitatii, cat si in planul organizarii si coordonarii de activitati in sfera activitatilor materiale sau interventiei statului in reglarea activitatilor economice si sociale in vederea atingerii unor obiective de interes comun.