Societatile comerciale producatoare de bunuri si servicii îsi desfasoara activitatea în contextul
actiunii legilor specifice economiei de piata, unde mecanismul economico-financiar ofera instrumente si
posibilitati de actiune specifice, dar impune în acelasi timp si anumite restrictii. Oportunitatile si
restrictiile generate de mediul financiar permit definirea obiectului finantelor si al gestiunii financiare a
întreprinderilor.
Între finantele si gestiunea financiara a întreprinderii exista o strânsa interdependenta, având în
vedere faptul ca teoria financiara este preponderenta în cadrul finantelor întreprinderii, iar practica
financiara concreta da continut gestiunii financiare. Gestiunea financiara ofera tehnicile si metodele
privind practica financiara pentru procurarea capitalului necesar si alocarea lui eficienta.
Finantele întreprinderii se coreleaza tot mai strâns cu comportamentele si operativitatea pietei
financiare, considerata ca o structura institutionala de sprijin în vederea asigurarii capitalului
întreprinderii. De aceea, problematica gestiunii financiare si continutul sau tehnic sunt strâns legate de
contextul intern si mediul extern al întreprinderii. În aceste conditii, este necesar sa se identifice si sa se
puna în evidenta aspectele universale dovedite în teoria si practica financiara si, de asemenea, aspectele
ocazionale, circumstantiale si locale, proprii tipului de întreprindere sau contextului national. Prezenta si
importanta pietei financiare obliga managementul financiar sa tina cont de posibilitatile oferite de aceasta
si sa optimizeze structura financiara a întreprinderii.
