Robert Schuman luase masuri de prevedere anuntand, inainte de conferinta de presa, guvernele american si vest german de intentia sa. Si raspunsul a fost pozitiv nu numai in Germania, ci si in Belgia, Luxemburg, Italia si Olanda. Chiar din iunie 1950 expertii s-au intalnit ia Paris. ProbJemele erau complexe, dar dorinta de a le depasi era mai mare si la 19 martie 1951 proiectul de tratat era gata. Forma finala a fost semnata de reprezentantii celor sase state pe 18 aprilie 1951, la Paris, pentru o durata de 50 de ani. Era creata astfel Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). Tratatul de ia Paris avea 100 de articole si multe anexe. A fost ratificat intre septembrie 1951 si iunie 1952, intrand in vigoare ia 25 iulie 1952.
Conform Tratatului de la Paris, CECO avea 7 obiective de indeplinit: 1) sa promoveze dezvoltarea schimburilor intre tarile membre; 2)sa vegheze la aprovizionarea regulata a pietei; 3) sa modernizeze productia; 4) sa asigure, in mod egal, accesul utilizatorilor la sursele de productie: 5) sa amelioreze conditiile de munca si de viata in aceste sectoare; 6)sa se straduiasca sa obtina cele mai scazute preturi, fara sa modifice calitatea produselor; si 7) sa exploateze rational zacamintele pentru a evita epuizarea lor.
