Prin natura lor, problemele ecologice odata aparute au impus cooperarea interna¬tionala, ca urmare a caracterului transfrontalier al poluarii si a aparitiei implicatiilor globale. De altfel, aceasta realitate a impus afirmarea treptata a unei conceptii „mondialiste“.
La nivel social, problemele ecologice au realizat rapid un consens al tutu¬ror, asa de rar intalnit in alte privinte, care s-a repercutat rapid si in plan interstatal, inclusiv in privinta procesului de reglementare. Neutralitatea, generalitatea si universalitatea acestora au determinat o recunoastere unanima a dificultatilor vizand protectia mediului si un consens asupra nevoii de solutionare a lor in interesul comun al umanitatii. Numai ca in aceasta ecuatie generala au intervenit si alti factori, in frunte cu cei economici si psihologici, care au lentorizat ritmul unor rezolvari efective si complete. Primii au ridicat mai ales obstacole de ordin cantitativ si limitativ pe termen scurt, dar usor de depasit in perspectiva medie; cei de natura psihosociala sunt mult mai greu de analizat si configurat la nivel concret.