Termenul REGIUNE si-a facut cu dificultate loc in notiunile geografice, echivalentul sau fiind in antichitate
topicul latin de "pagi" sau cel galic "pays" prin care erau definite teritorii apartinand diverselor triburi, cu toate
caracteristicile lor naturale si antropice.
Forma actuala provine din aceeasi limba unde "regio, regionis" are semnificatia de conducere, dirijare,
ordonare a unor realitati spatiale. Proiectia regiunii ca teritoriu a imbracat, poate, cel mai numeros numar de formulari, ea devenind: fie " o portiune de spatiu ce figureaza ca mediu privilegiat, posedand avantaje pe care unitatile invecinate nu le ofera"; "o portiune de spatiu dotat cu o anumita permanenta"; fie "o structura a suprafetei terestre locuita, o structura ce contine o relatie a omului cu spatiul, inscrisa concret in locuri. Ea se exprima intr-o trama de vetre construite, axe de organizare si linii de fracturare" (Chauvet, A ., 1981).
REGIUNILE sunt receptate ca suprafete terestre care prezinta elemente semnificative de uniformitate interna si diferentiere externa in raport cu alte teritorii. Aceasta variabilitate a formularilor a creat frecvent confuzii si dificultati in statuarea ei ca un concept riguros definit. Atributele majore ale regiunii sunt: omogenitatea, specificitatea, interactiunea elementelor componente, deosebirile in raport cu unitatile invecinate. Au aparut, regiunile morfologice, climatice, biogeografice ale caror limite coincideau cu fasia unde fenomenul geografic vizat se disipa, se dizolva in structuri de alt tip.
