Termenul de "hermeneutica" circula astazi cu multiple intelesuri. Notiuni precum "interpretare", "clarificare", "explicare" sau "hermeneutica" sunt folosite adesea ca sinonime. Trebuie precizat insa de la inceput ca hermeneutica nu este reductibila la interpretarea unui text, ea numind, de fapt, teoria generala a interpretarii, disciplina consacrata "regulilor interpretarii textelor", reflectia teoretica asupra activitatii de interpretare, activitate pusa in legatura cu intelegerea unui sens. O surprindere a unui sens fundamental pe care il urmeaza - in general - hermeneutica ne ofera Paul Ricoeur atunci cand spune: "hermeneutica este teoria operatiilor comprehensiunii in raportul lor cu interpretarea textelor" (in Eseuri de hermeneutica, Humanitas, 1995, p. 68).
Termenul de "hermeneutica" se origineaza in grecescul hermeneia (hermenevein), care inseamna a enunta, dar şi a interpreta, a traduce şi a explicita, adica (potrivit talmacirii heideggeriene) "a face sa inteleaga pe cineva ceva", "a aduce cuiva la cunoştinta ceva". Termenul latin de hermeneutica, ce a dat numele teoriei generale a interpretarii, "nu este decat o transliterare a substantivului grec hermeneutiké, care apare pentru prima data in dialogul platonician Omul Politic: aici, hermeneutiké este considerata drept o arta, ce are drept obiect talmacirea vointei divine"(N. Rambu), adica interpretarea a ceea ce este enuntat, de pilda, prin oracole.
