Criminalistica, in calitatea sa de stiinta a investigatiilor penale, s-a conturat la sfarsitul secolului XIX, gratie intelepciunii magistratului si pedagogului austriac Hans Gross si a reprezentat una dintre primele stiinte moderne de granita, oferind justitiei instrumentele desprinse din universalitatea cunostintelor, fundamentate pe descoperiri stiintifice, apte sa contribuie mai eficient la descoperirea crimei si a celui care o comite. Criminalistica s-a consacrat ca una dintre principalele stiinte ale procesului judiciar, intrucat serveste la determinarea materialitatii faptelor penale, la dovedirea infractiunii si la stabilirea vinovatiei infractorului, identificat prin procedee criminalistice si, prin esenta sa ca si prin spiritul pe care il promoveaza, este inchinata unui scop deosebit : aflarea adevarului, indiferent in favoarea cui este stabilit. Pentru a putea intelege exact esenta si spiritul stiintei criminalistice, destinata investigarii faptelor penale, se poate aminti moto-ul pe care reputatul criminalist roman Constantin Turai l-a asezat pe prima pagina a lucrarii sale, aparuta in urma cu aproape 50 de ani si intitulata „Criminalistica si tehnica criminala” : „Se aude de dincolo de milenii glasul napastuitilor lumii care striga prin glasul napastuitilor de astazi, ca un ecou perpetuu; Descoperiti mana criminala, mana care a facut atata rau omenirii, mana care lucreaza mereu in umbra, mana care se vrea mereu ascunsa, mana care ne fura si ne ucide, trecand triumfatoare spre eternitate”...
