In conditiile in care resursele financiare publice ordinare, constituite la dispozitia statului, sunt inferioare cheltuielilor bugetare ordinare, statul se afla in situatia de deficit bugetar (fenomenul invers, in care nivelul resurselor excede nivelului cheltuielilor purtand denumirea de excedent bugetar). In scopul finantarii acestui deficit bugetar, autoritatea publica va cauta sa identifice solutii in acest sens, recurgand, de regula, la atragerea resurselor banesti, temporar disponibile, existente fie pe piata interna, fie pe piata externa.
Ca termen generic, creditul obligatar cuprinde relatiile de credit care se nasc intre debitori (entitati publice sau private) si creditori (care ulterior dobandesc calitatea de subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni), atat in sectorul public, cat si in cel privat. Beneficiind de aceeasi sursa de finantare, in conditiile in care oferta posesorilor de capital are un caracter limitat, creditul obligatar public se afla in competitia de atragere a resurselor financiare temporar disponibile cu cel privat, in sensul ca satisfacerea de credite a agentilor economici privati limiteaza accesul la credite al autoritatilor publice si invers.
