In ultimii ani s-a auzit, s-a vorbit si s-a scris destul de mult despre potentialul utilizarii tehnologiilor informationale si de comunicare (TIC) in procesul educational atat la conferinte, seminarii, simpozioane, cursuri cat si in mediul online, in carti, reviste sau jurnale.
Fie ca semnalau beneficiile acestora pentru predare sau invatare, fie ca evidentiau eventualele riscuri sau pericole care ar putea aparea dintr-o utilizare improprie a TIC, actorii implicati in procesul educational au putut sa se informeze despre diferite tehnici, practici si TIC care pot fi folosite in activitatile de predare-invatare. Dincolo de entuziasmul aferent introducerii TIC in mediul educational, au aparut si probleme inerente.
Dintre aceste am putea evidentia doar cateva, poate cele mai frecvente intalnite, ca CD-Rom, multimedia, software-ul educational etc. Pentru a realiza corespunzator procesul de predare, profesorii/tutorii trebuie sa fie familiarizati cu aceste tehnologii, trebuie sa simta ca detin controlul in ceea ce priveste axploatarea acestora, chiar daca vor aparea pe parcurs (aproape inevitabil) diverse disfunctionalitati tehnice.
O alta problema este timpul - rapiditatea cu care se dezvolta si apar noi tehnologii ce pot fi utilizate/adaptate spre a fi folosite in actul predarii determina o continua preocupare din partea profesorilor/tutorilor de a fi la curent cu toate noutatile din domeniul de specialitate, cel putin. Mai mult decat atat, profesorii/ tutorii trebuie sa selecteze, dar si sa se familiarizeze cu acele tehnologii care considera ca vor conduce la un rezultat cat mai bun in predare. Efecturarea tuturor acestor activitati implica un imens consum de timp din partea educatorilor.
