Termenul de proba este similar celui de dovada si poate avea trei intelesuri: - in sensul larg al notiunii, prin proba se intelege operatiunea de prezentare in fata instantei de judecata a mijloacelor de convingere prin care se urmareste dovedirea existentei unui anumit raport juridic.
In acest sens, notiunea de proba este sinonima cu cea de probatiune judiciara, sens in care a proba (a dovedi) inseamna a stabili realitatea unei afirmatii, a demonstra ca ea corespunde adevarului.
- intr-un al doilea sens, mai restrans, prin proba se intelege mijlocul prevazut de lege prin intermediul caruia se stabileste existenta unor drepturi subiective si a unor obligatii corelative, care intra in continutul unor raporturi juridice. in acest sens, prin probe intelegem toate mijloacele de convingere admise de lege: proba prin inscrisuri, proba cu martori, marturisirea, prezumtiile, expertiza, cercetarea la fata locului si probele materiale.
- in cel de-al treilea sens, prin proba se desemneaza rezultatul obtinut prin folosirea mijloacelor de proba, adica in ce masura acestea au contribuit la formarea convingerii judecatorului cu privire la stabilirea adevarului in cauza.
