Notiunea de integrare provine din latinescul integro, integrare respectiv integratio care inseamna a pune la un loc, a reuni mai multe parti intr-un tot unitar sau in vederea constituirii unui intreg, a restabili, a intregi; in aceasta situatie, partile constitutive devin parti integrante.
Preluat initial din matematica, termenul de integrare a capatat o larga utilizare in diferite domenii ale stiintelor socio-umane, inclusiv stiintele economice, acoperind o gama foarte larga de procese si fenomene.
Dupa Concise Oxford Dictionary si Chambers Essential Dictionary, integrarea este combinarea partilor intr-un intreg si uniunea este un intreg rezultat din combinarea unor parti ori a unor membri. Astfel, integrarea este procesul de
atingere a stadiului de uniune.
Larousse Dictionnaire defineste integrarea ca intrare intr-un subansamblu, iar Dictionnaire des sciences economiques subliniaza ca integrarea evoca, intr-o maniera generala, fie incorporarea unui element strain intr-un ansamblu, fie trecerea de la o stare difuza la una constienta; totdeauna, in notiunea de integrare este inclusa cea de unitate – ceea ce este dispersat se uneste. La fel ca Dictionnaire economique et financier, acesta considera integrarea ca un aspect al concentrarii, viziune ingusta, care nu mai corespunde evident prezentului.
