Exista mai multe nuantari ale termenului de politic, politica, dar, inca din primele premise etimologice ale Polis-ului grecesc, insemna cetate, stat si derivarea acestuia Politeia – constitutie, regim politic, injghebare politica, ori latinescul res publica – lucrul domeniului public.
Contemporan politica (dictionarul Littre) se traduce prin stiinta guvernarii statului, arta guvernarii unui stat sau (dictionarul lui P. Robert) este arta si practica guvernarii societatilor umane, maniera guvernarii unui stat, a conducerii afacerilor nationale ale unui stat, iar, dupa unii exegeti (pe pilda, Lavroff) notiunea de politica , desi este efectiv ambigua, releva in aceeasi masura o stiinta si o arta, fiind, totodata, si actiune (Lavroff, D.-G., 1975).
Istoric - primele elemente ale gandirii social-politice apar inca din antichitate, de care se leaga insasi etimologia termenului politica. Semnificative din aceasta perspectiva sunt premisele interpretarii si ale relationarii gandirii prin cultura sau civilizatie cu: societatea, dreptul, statul, natiunea, umanitatea. Descrierea hartii cognitive a etimologicului polis-stat, cetate s-a materializat in formarea si individualizarea societatilor moderne care, ca fundamentare, s-au extins prin dezvoltarea mijloacelor de comunicare in masa in amalgamarea si globalizarea societatilor postmoderne.
