Spinoza pleaca de la premisa ca in Univers nu exista decit o singura substanta absolut infinita, pe care o numeste Dumnezeu sau Natura si care este cauza ei insasi (causa sui). Substanta are un numar infinit de atribute, din care omul cunoaste doar doua: intinderea si gindirea. Lucrurile (obiectele) singulare si oamenii sunt moduri (manifestari) ale substantei.
Desi Spinoza a identificat substanta cu Dumnezeu, el l-a identificat pe acesta cu Natura. Dumnezeu este substanta care gindeste. Sufletele oamenilor sunt moduri ale gindirii divine. Astfel, putem spune ca Spinoza avea o viziune integralista asupra Universului.
In teoria cunoasterii, Spinoza a dezvoltat rationalismul cartezian (putin exagerat; a fost acuzat de intelectualism extrem, care apare in problema cunoasterii).
El considera omul ca avind suflet, trup si spirit. Trupul constituie o piedica pentru cunoasterea clara, distincta a ideilor sufletului, intrucit starile trupului influenteaza starile sufletului. Orice amestec al trupului face ca ideea sa fie inadecvata.
