"Lampile sau stins in intreaga Europa" a spus un inalt functionar al Foreign Office-ului britanic in momentul izbucnirii primului razboi mondial. La Viena scriitorul Karl Kraus a inceput sa stranga documente pentru o drama-reportaj pe care si-a intitulat-o "Ultimele zile ale umanitatii". Alexandru D.Xenopol scria in acele momente dramatice "Europa, si prin ea omenirea intreaga, trece printr-o clipa dintre cele mai grave ale existentei ei seculare.Popoarele si statele se prabusesc unele asupra celorlalte; toate trag sabia, toate incearca tunul, toate fac chemarea la puterile distrugerii; pare ca s-ar grabi sa rastoarne, in putin timp, toata cladirea ridicata cu incetul prin lungi veacuri de munca" (5; 37).
Desi apartineau celor doua "tabere" ostile niciunul nu vedea la sfarsitul razboiului victoria tarii lui ci sfarsitul lumii si nu erau singurii (1; 36). Pana in 1914 nu mai fusese in Europa un razboi important care sa fi angajat toate marile puteri si toate tarile europene cu exceptia Spaniei, Olandei, Elvetiei si a celor trei tari scandinave. Mai mult chiar au fost trimise trupe de peste Ocean pentru a lupta in afara tarii lor. Canadienii au luptat in Franta, australienii si neo-zeelandezii in Marea Egee si Gallipoli. Indienii au fost trimisi in Orientul Mijlociu si Europa. Batalioanele de munca ale chinezilor au venit in Europa, africanii au luptat in randurile armatei franceze.
