Pacientii studiati: copii intre 0 si 7 ani
Fractura reprezinta o solutie de incontinuitate la nivelul unui element al scheletului sau ruptura unui os sau cartilagiu tare (pierderea continuitatii unui os reprezinta fractura). Fractura poate fi: TRAUMATICA: este produsa de o forta exterioara(lovitura, accident) sau PE FOND PATOLOGIC: aceasta este produsa de stari patologice ale sistemului osos (tumori, osteoporoza, rahitism...). Dupa forma fracturile pot fi: transversale, oblice, spiroide, marginale. In functie de parasirea osului, de catre segmentele osoase cuprinse in fractura ele mai pot fi: fractura inchisa: fara deplasare – se rezolva de obicei ortopedic; fractura deschisa: se rezolva numai prin interventie chirurgicala;
La copil, dupa tipul anatomo-patologic se intalnesc urmatoarele tipuri de fracturi: complete, incomplete si subperiostale. Dupa nivelul la care s-au produs fracturile pot fi epifizare si diafizare.
Consideratii clinice si radiologice: Din punct de vedere clinic la copil diagnosticul se pune mai greu decat la un adult deoarece copilul nu colaboreaza. In general diagnosticul clinic se pune urmarind simptomele urmatoare: durere, impotenta functionala, tumefiere, uneori edem local...
