Conducerea resurselor umane, realizata sistematic si in perspectiva, vizeaza, printre altele, asigurarea cu personal - atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ - suficient pentru a garanta atingerea
obiectivelor organizatiei. in acest sens, planificarea efectivelor sau gestiunea previzionala a personalului este un instrument folosit din ce in ce mai insistent (des), devenind in ultimul timp aproape o moda in gestiunea resurselor umane, chiar daca pentru multe intreprinderi ramane, deocamdata, doar un deziderat.

Gestiunea previzionala a personalului consta in proiectarea pe termen mediu si lung a nevoilor si resurselor de personal ale unei organizatii si trebuie subliniat ca este, inainte de toate, un mod de a intelege logic gestiunea resurselor umane ale unei organizatii, chiar daca ia forma unor modele coerente, formalizate si adesea automatizate. J. Igalens, intr-un cunoscut articol, argumenteaza convingator necesitatea unei concertari a eforturilor in vederea gasirii celor mai potrivite solutii de gestiune intr-o maniera prospectiva a posturilor si a personalului.

Astfel, el apreciaza ca gestiunea previzionala a personalului are rolul de a preveni:
- Riscul unor concedieri masive. Cresterea productivitatii determina periodic aparitia unor importante supraefective, ceea ce inseamna zeci de mii de probleme sociale care aduc sistemele sociale in pragul exploziei. Se apreciaza ca o astfel de situatie poate fi anticipata, chiar daca doar partial, ceea ce se va concretiza in masuri care pot reduce socul cresterii productivitatii, cu atat mai mult cu cat se apreciaza ca posturile nu sunt elemente fixe, indestructibile, ele putandu-se modifica dupa nevoi, deci pot fi gestionate si nu doar administrate. In concluzie, daca reusim sa prevedem evolutia insasi a posturilor, putem evita consecintele costisitoare, nu doar pe plan social, ale lipsei preocuparilor de a le anticipa.