Conceptele legate de remuneratie par simple si usor de inteles: este suficient sa oferi salarii si avantaje complementare pentru ca, in schimbul lor, sa te bazezi pe indivizi disponibili, competenti si performanti. Pentru aceasta este necesar a elabora si a pune in aplicare politici, sisteme practice, adecvate si motivante, in conditiile in care elaborarea, instalarea si gestionarea unui astfel de sistem este un demers complex, pe de o parte, datorita resurselor limitate ale organizatiilor si, pe de alta parte, datorita unui mediu ambiant (legal, tehnologic, concurential etc.) extrem de dinamic.

Mult timp, remuneratia a fost conceputa ca un schimb esentialmente economic. Ultimele dezvoltari ale stiintelor comportamentului permit, in prezent, adaugarea unor noi perspective. Remuneratia nu mai poate si, mai ales, nu mai trebuie perceputa pur si simplu ca un schimb economic. Aceasta constituie in egala masura o tranzactie de tip psihologic, sociologic, politic si etic. De altfel, organizatiile, ca si indivizii, sunt tot mai constiente ca remuneratia nu constituie decat o componenta a retributiei, a recompensei muncii.