Sa ne imaginam o corabie pe valurile Atlanticului, undeva intre Europa si America. Daca vremea este frumoasa si vantul bate cu o intensitate aproape constanta, fara sa isi schimbe directia, echipajul poate naviga fara probleme si fara eforturi deosebite. O parte dintre membri echipajului se pot chiar odihni. In acest context, putem afirma ca exista un echilibru intre fortele care determina navigarea corabiei si fortele rezistente generate de valurile oceanului. Deoarece aceste forte variaza lent in timp, ele pot fi considerate cvasistatice. De aceea putem spune despre aceasta corabie ca se afla intr-un echilibru static cu mediul ambiant.
Daca incepe insa furtuna, cu schimbari bruste ale intensitatii si directiei de actionare a vantului, cu valuri mari care se napustesc asupra corabiei, echipajul intra integral in actiune, iar modalitatea de conducere a corabiei se schimba fundamental. Practic, se declanseaza lupta cu ostilitatea mediului inconjurator pentru supravietuire, cu efortul de a se pastra directia de navigatie spre destinatie.
La declansarea noilor forte in mediul inconjurator care pun in pericol soarta corabiei s-au mobilizat fortele existente pe nava, pentru a realiza o stare de functionalitate normala a navei. Generalizand, putem spune ca echipajul de pe corabie si-a adaptat comportamentul la schimbarile produse in mediul extern navei, astfel ca sa se poata realiza un echilibru dinamic intre fortele externe din mediul ambiant si cele interne de pe corabie. in acest caz, fortele de pe corabie sunt forte reactive deoarece ele au reactionat la fortele externe din mediul ambiant.
