Din lat. medium (la plural media), mass-media reprezinta "suporturi tehnice care servesc la transmiterea mesajelor catre un ansamblu de indivizi separati. intr-o anumita masura, este vorba despre masini introduse in procesul de comunicare pentru a reproduce scrisul (tipografia) sau pentru a prelungi simtul vazului si auzului (televiziunea, radioul, filmul etc.)”. Aceasta definitie a mijloacelor de comunicare de masa conduce la o tripartitie in care se regasesc:
- media tiparite (carti, ziare, afise, reviste);
- media avand la baza filmul (fotografia si cinematografia);
- mijloacele electronice (radio, TV, telefonul, faxul, calculatorul, videocasetofonul, videotexul, CD-ROM-ul etc.).
Discutia generata de tipologia media nu este nici pe departe transata, intrucat, din motive diverse, dar pertinente, adesea sunt excluse din categoria mijloacelor de comunicare de masa afisul, cartea, discul, fotografia, cinematograful. Argumentul invocat frecvent este considerarea mass-media drept suma a instrumentelor tehnice prin care se vehiculeaza mesaje intre profesionistii comunicarii si o larga audienta; in aceste conditii, comunicarea prin telefon angajeaza un emitator care nu poseda neaparat calitatea de profesionist al comunicarii, iar receptorul este un individ anume, localizat cu exactitate si care nu satisface nici una dintre cerintele publicului larg: numar mare de persoane, puternica dispersare in spatiu, eterogenitate socio-profesionala, anonimat. Apare aici distinctia clasica intre comunicare de grup (sau interpersonala) si comunicare de masa. Daca in prima situatie (comunicarea de grup) ne intereseaza mai ales felul in care mass-media, prin circulatia mesajului, isi pune amprenta asupra raporturilor dintre apartinatorii grupului (sudandu-i sau dispersandu-i), in comunicarea mediatizata avem de-a face nu doar cu emitatori specializati in comunicare, ci chiar privilegiati ai informatiei, oameni care detin institutii mediatice (ziare, posturi de radio si TV) si aparatura necesara (tipografii, studiouri, camere de preluare a imaginii s.a.) transmiterii mesajelor catre publicul-tinta.
Utilizarea electronicii si informaticii in comunicare face desueta aprecierea mass-media ca reunirea cartilor, afiselor, revistelor, ziarelor, radio-televiziunii, cinematografiei, valabila mai degraba deceniilor 6-7 din secolul trecut. Noile tehnologii de informatii si comunicare (NTIC) au schimbat profund infatisarea comunicarii de masa, obligand cercetatorii fenomenului mediatic sa-si reconsidere opiniile generatoare de tipologii in domeniu. Considerate mijloace alternative ale comunicarii de masa, NTIC sunt recomandate spre cunoastere si folosinta cat mai multor consumatori, pentru a se evita adancirea separatiei intre info-bogati si info-saraci, pentru a se cultiva democratia informationala - de ce nu? - pentru a le fi conferita cat mai multora puterea de a se evalua si a-i categorisi pe ceilalti parteneri ai dialogului social, pentru a se sustrage manipularii prin mass-media. Se vorbeste astazi despre "ciberdemocratia” viitorului, in care varietatea vocilor si pozitiilor ideatice exprimate prin NTIC sa fie conditie sine qua non.
