In 1970, Th.Caplow definea ipoteza ca fiind enuntul unei relatii cauzale sub o forma ce permite verificarea empirica. (Caplow, 1970,119) Mai subtil, F.Kerlinger (1964) considera ca ipoteza este un enunt conjunctural despre relatia dintre doua sau mai multe variabile. Enuntul este conjunctural pentru ca legatura dintre variabile nu este sigura ci probabila. (Kerlinger, 1964, 18) S.Chelcea identifica trei conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un enunt pentru a deveni ipoteza:
“In primul rand, enuntul trebuie sa fie testabil astfel incat ipotezele sa poata fi confirmate sau infirmate. in al doilea rand, ipoteza trebuie sa fie o explicatie plauzibila ce urmeaza sa fie verificata prin faptele de observatie, ceea ce presupune ca ipoteza sa aiba coerenta interna (sa nu contina elemente contradictorii) si coerenta externa (coerenta ce provine din “acordul” cu cunostintele verificate anterior). in al treilea rand, ipoteza trebuie sa aiba un continut reflectoriu, adica sa reflecte realitatea obiectiva, sa fie enunturi cu caracter de probabilitate referitoare la esenta, interconditionarea si cauzalitatea faptelor, fenomenelor si proceselor sociale” (2001, 75).
