Psihoterapia bolnavilor medulari poate fi de grup sau individuala. Psihoterapia de grup poate fi de trei tipuri majore: analitica, care ajuta bolnavul sa constientizeze mai clar temerile si nelinistile sale, usurandu-i in acest fel adaptarea la un nou tip de viata; psihanalitica, care se bazeaza pe studiul motivatiilor inconstiente ale pacientului; psihoterapia prin analiza tranzactionala, bazata pe legaturile si tranzactiile ce apar in cursul sedintei de psihoterapie.
Metodele de terapie individuala sunt: psihoterapie de relaxare, psihoterapie de sinteza si reconstructie, psihoterapie nondirectiva prin vis dirijat in stare treaza si psihoterapie existentiala si ocupationala.
In cazul pacientilor medulari, cea mai indicata este psihoterapia de relaxare, care combate durerea, contractura musculara, tensiunea, nelinistea si frica. Ea trebuie sa mentina un tonus psihic satisfacator, pe fondul caruia sa se poata trece la rezolvarea problemei reintegrarii familiale si sociale a bolnavului, problema care este destul de complicata.
Daca la inceput bolnavii sunt ingrijiti cu un devotament extraordinar, cu timpul, datorita aspectului cronic al bolii, entuziasmul si afectiunea scad. Solutia ar putea fi existenta unor centre specializate de reeducare psihosomatica, in vederea combinarii tratamentului medical cu cel psihic si socio-profesional.
