Actiunea de orientare a tinerilor pentru scoala si viata social-profesionala nu a constituit pretutindeni si in toate epocile istorice o problema specifica. Primele dovezi despre interesul acordat pregatirii tinerilor pentru viata le gasim in scrierile câtorva dintre cei mai prestigiosi filosofi ai Greciei antice : Platon, Republica, Aristotel, Politica.
Platon ofera un sistem de selectie si indrumare scolara si profesionala permanent, destinat nobililor timpului sau. in statul vizat de el, impartit in caste : casta razboinicilor, a lucratorilor si a conducatorilor, procesul educational incepea pe la aproximativ 3 ani si se incheia pe la 35 de ani, când avea loc intrarea in viata publica ; la vârsta de 50 de ani se acorda, pentru cei mai merituosi, rangul de arhontes (casta conducatorilor). Din rândul celor ridicati la acest rang, se alegea un numar restrâns de indivizi care se ocupau de filosofie.
Aristotel, ca si Platon, considera educatia tinerei generatii, ca baza de pregatire pentru viata, foarte importanta, deoarece pretutindeni acolo unde educatia s-a nesocotit, statul a fost lovit. Tânarul, in conceptia lui Aristotel, trebuie pregatit pentru mai multe indeletniciri (policalificare).
