Cuvantul „patrimoniu” vine din limba latina, fiind un cuvant compus din doua cuvinte: „pater” (tata) si „omnium” (bunuri) si fiind tradus, la origine, ca „bunurile tatalui” sau „tot ce apartine tatalui”. Tradus din prisma conotatiei juridice, cuvantul inseamna: „toate bunurile aflate in posesia tatalui”.
Astfel, in limbajul comun, termenul desemna averea dobandita, in principal, prin mostenire din tata in fiu, termenul evocand pe pater familias si, deci, ideea de ereditate.
Pater Familias nu era neaparat tatal unei familii, ci putea fi si altcineva. De fapt, pater familias era cel mai batran barbat din casa (cand tatal unei familii murea, cel mai batran din casa il urma ca si pater familias).
Dreptul lui „pater familias” evoca puterea nelimitata (absoluta) a sa asupra tuturor membrilor familiei, fiind proprietarul tuturor bunurilor mobile si imobile ale familiei, si avand drept de viata si de moarte asupra membrilor familiei.
(chiar si dupa ce se marita, o femeie ramanea in puterea lui „pater familias”, pana la moarte)
Indicii ale dreptului „pater familias” intalnim in epoca republicana mijlocie si tarzie.
Ex: Titus Livius in scrisoarea sa catre cenzorul Cato cel Batran, amintesste de acest lucru.
(Cenzorul avea doua functii: facea recensamantul intregii populatii si veghea asupra moravurilor populatiei)
