Bunurile unei persoane intocmai ca si drepturile asupra acestora sunt luate in consideratie, de obicei, in mod separat unele de altele. Dar ele pot fi considerate, uneori, in totalitatea lor, fapt care nu se poate sa nu ridice unele probleme provocate de aceasta realitate si deci sa nu aiba consecinte juridice, altele decat in cazul cand sunt considerate in mod izolat.
Un ansamblu de bunuri constituie o universalitate, care poate fi numai o universalitate de fapt, dupa cum poate constitui o universalitate juridica. Astfel o persoana in loc sa vanda cartile din biblioteca, in mod separat, vinde intreaga biblioteca, aceasta constituie o universalitate de fapt, constituita prin vointa titularului dreptului asupra acestuia.
O universalitate de fapt corespunde unui ansamblu de bunuri, fara un pasiv corespunzator - cum ar fi o turma de vite. Tot astfel, ar fi o universalitate de fapt un fond de comert, constituit de catre un comerciant si cuprinzand clientela (element de baza al fondului de comert), dreptul de folosinta asupra localului in care isi executa comertul, dreptul de proprietate asupra materialelor si marfurilor etc., dar, in principiu cel putin, fondul de comert nu cuprinde si datoriile corelative (asupra fondului de comert exista controverse, in doctrina).
