In ultimele 4-5 decenii, evaluarea a facut mari progrese care pot fi regasite in mai multe directii si care pot fi justificate prin locul aparte pe care il are evaluarea in cadrul educatiei contemporane. Activitatile evaluative au cunoscut o extindere foarte mare datorita faptului ca daca, initial evaluarea era restransa numai la performantele elevilor, astazi, procesele evaluative s-au extins la toate elementele procesului de imvatamant astfel incat se pot evalua si obiectivele educationale, modelele, continuturile, comportamentele didactice si tipul de relatii pedagogice, activitatea de conducere a unitatii scolare.
Activitatile evaluative se ralizeaza si de alte instante cum ar fi:comunitatile care asigura finantarea activitatilor enstructiv-educative, unitatile economice care devin interesate de calitatea pregatirii unor absolventi pe care ii vor integra in activitate, institute de cercetare a diferitelor domenii de activitate care vor vedea impactul stiintelor respective asupra elevilor si de institute de cercetare ale educatiei si psihologiei care sunt interesante de perfectionarea procesului de evaluare.
Amplificarea activitatilor evaluative este criticata pentru ca actul evaluarii poate veni in contradictie cu anumite percepte, dar este clar ca ameliorarea unui proces nu se poate realiza decat prin evaluare. Daca problema evaluarii devine inevitbila, atunci evaluarea se va face in conditii riguroase si sa se aiba in vedere masurile corective care pot ridica nivelul de pregatire al elevilor si care pot ameliora standardele educationale. Daca ameliorarea se face in alte scopuri (pentru identificarea culpabilitatii unei institutii) efectele ei nu vor fi benefice si nu vor imbunatati climatul.
