Conceptul de "curriculum" ramane in prezent unul din cele mai controversate in teoria educationala si unul din cele mai ambigue in practica educationala. De altfel, in timp, el a fost acceptat, respins, operationalizat in modalitati diferite, inteles si utilizat necorespunzator, generator chiar al unei mode s.a.m.d.
Etimologia conceptului "curriculum" (la plural "curricula") se afla in limba latina, in care termenul "curriculum" are semnificatii multiple, insa relativ apropiate: "alergare", "cursa", "parcurgere", "drum", "scurta privire", "in treacat"; de aici si semnificatia contemporana mai frecvent utilizata: parcurs, drum de viata sau cariera ("curriculum vitae").
Toate aceste semnificatii sugereaza un demers complet, comprehensiv, cuprinzator, insa sintetic, condensat, esentializat si dinamic, demers intreprins in realizarea unei actiuni, in abordarea unui domeniu etc. Un curriculum in educatie trebuie sa fie in primul rand relevant prin el insusi, adica sa contina si sa promoveze ceea ce este esential, util, oportun, benefic si fezabil.
In domeniul educatiei, conceptul "curriculum" a fost utilizat in a doua jumatate a secolului XVI, in anul 1582 la Universitatea din Leida (Olanda) si in anul 1633 la Universitatea din Glasgow (Scotia), ca raspuns al autoritatilor statale la autonomia mare a universitatilor.
Semnificatiile initiale ale conceptului erau acelea de continut al invatamantului, de plan sau programa de studiu, respectiv de drum/ curs obligatoriu de studiu/ invatare. Reaparitia termenului "curriculum" in SUA in secolul XX valorifica aceasta acceptiune primara, restransa, de continut al invatamantului, intr-o situatie instructiv-educativa delimitata in spatiu si timp. insa ratiunea nu a fost deloc cea a unei simple schimbari pur terminologice, ci s-a dorit ca semnificatia termenului sa treaca dincolo de continuturi, planuri si programe, care reprezentau ceva static, cantitativ si susceptibil de a fi transferat catre educati gratie unor finalitati rigide.
La inceputul secolului XX, in anul 1902, in lucrarea "The Child and the Curriculum", americanul John Dewey introduce in circulatie sintagma "experienta de invatare" a copilului, organizata de scoala, alaturi de ansamblul disciplinelor de invatamant oferite si studiate si sugereaza complexitatea, amplitudinea si dinamismul curriculum-ului ca realitate educationala. Sintagma "experiente de invatare" a fost preluata ulterior si utilizata extrem de mult in operationalizarea conceptului de "curriculum. El sugereaza complexitatea, amplitudinea si dinamismul curriculum-ului ca realitate educationala. In lucrarea "Copilul si curriculum-ul", John Dewey avansa ideea curriculum-ului centrat pe copil, care sa ii permita acestuia sa utilizeze in activitatea cotidiana ceea ce a invatat la scoala si in activitatile din scoala, experienta de zi cu zi. El propunea ca sfera conceptului de "curriculum" sa cuprinda nu numai informatiile, ci si demersurile didactice de asimilare a acestora.
