Teoria administratiei publice reflecta modul in care au loc schimbari in practica guvernelor, cu precadere guvernele din tarile dezvoltate. Aceasta teorie reflecta discutiile specialistilor din domeniu, schimbarile abordarilor intelectuale utilizate in studierea acestui domeniu. Teoria administratiei are o intreaga traditie de stiinta hibrida, preluand si dezvoltand teorii din domenii diverse precum stiintele juridice, economia, sociologia si aplicandu-le la domeniul particular al administratiei publice si stiintei guvernarii.



Putem sa amintim din istoricul acestei discipline studiile exemplare pe tema birocratiei realizate de Hegel, Weber sau Marx. Astazi conceptul de birocratie are cumva o conotatie negativa, dar nu a fost intotdeauna asa. Cand Hegel evoca dezvoltarea statului birocratic, el il vede ca pe o implinire a ratiunii in Istorie. in timp ce "societatea civila" reprezinta taramul irationalitatii dominata de coliziunea permanenta a intereselor corporatiste, Statul este singurul care transcende interesele particulare si e capabil sa se ridice la nivelul interesului general. Statul, in forma sa birocratica, este o figura a modernitatii occidentale, opusa societatilor arhaice.

Aceasta conceptie pozitiva asupra birocratiei va fi criticata de catre Marx. Daca pentru Hegel, Statul este cel care da sens societatii civile, pentru Marx societatea este aceea care, prin intermediul luptei de clasa, va da sens statului. Statul nu este un vector de rationalizare a lumii iar birocratia reprezinta o pervertire a societatii de catre Stat.