In literatura psihologica exista o varietate de opinii ce au in vedere descrierea aptitudinilor. Unele manuale de psihologiedefinesc aptitudine o serie de "realitati" psihice si psihofiziologice, reprezentate de predispozitii sau de capacitati; in alte lucrari pot fi intalnite informatii referitoare la "masurarea capacitati; in alte lucrari pot fi intalnite informatii referitoare la "masurarea aptitudinilor", dar nu si la conceptul general de aptitudine. Tinand cont de aceste aspecte, aptitudinile pot fi definite in relatie cu alte concepte psihologice.
O prima abordare propusa de catre psihologul francez Henri Pieron (1881- 1964) defineste aptitudinile prin opozitie cu capacitatile: ''Aptitudinea este substratul congenital al unei capacitati, preexistand acesteia din urma, care va depinde de dezvoltarea naturala a aptitudinilor, de formatia educativa, eventual, si de exercitiu; numai capacitatea poate fi obiectul unei aprecieri directe, aptitudinea fiind o virtualitate". O asemenea maniera de definire a aptitudinilor sugereaza existenta unei relatii ca de la parte la intreg, aptitudinea putand fi considerata doar ca un segment al capacitatii, care alaturi de aptitudini cuprinde si alte segmente. Evident ca intre aptitudini si capacitati nu exista doar diferente de sfera.
