O buna parte din metodele si tehnicile care se utilizeaza astazi isi au originea in lucrarea clasica a lui N. Ebbinghaus, el utiliza silabe lipsite de sens ca sa ajunga la o memorie cat se poate de "pura" posibil independent de vreo semnificatie a cuvintelor si frazelor. Metodele de cercetare a memoriei se refera atat la faza de achizitie cat si la fazele de retentie si reactualizare. Ele sunt grupate in metode de studiere a memorizarii si metode de studiere a retentiei.
Prin intindere, in cazul de fata, se intelege cea mai lunga serie de elemente (cifre, litere, cuvinte, propoziti, obiecte etc.) pe care subiectul o poate reproduce corect dupã o singura prezentare, care poate fi optica sau acustica (in limba engleza "imediate memory span"). Seriile trebuie sa prezinte grade diferite de greutate, de la serii care sunt de prevazut ca subiectul le va putea reproduce fara eroare, pana la serii pe care nu le poate reproduce. Experimentatorul incepe prezentarea cu o serie usor de retinut, apoi trece la serii din ce in ce mai grele pana ce apare eroarea de reproducere.
