Indivizii umani petrec foarte mult timp din viata lor observand lumea in care traiesc. Probabil ca, din punct de vedere al evolutiei, este avantajos sa incercam sa cunoastem cat mai bine mediul. Sau poate ca suntem doar curiosi! in ambele cazuri, cu totii suntem familiarizati cu aceasta metoda, chiar daca multi nu o luam in calcul ca metoda de cunoastere stiintifica.
Observatia nu implica doar functia vizuala. Ea include toate simturile, chiar daca in practica predomina vazul si auzul. Ea implica de asemenea interpretarea datelor. Perceptia implica procesarea informatiei, ceea ce inseamna ca datele pot fi organizate in ceva recognoscibil.
Aceasta inseamna ca observatia este mai mult decat inregistrarea datelor din mediu. Cand observam noi nu suntem colectori pasivi de date, ca un reportofon sau o camera video, ci suntem activi. Aceasta inseamna ca, pe langa organele receptoare (ochi si urechi), in observatie se angajeaza si creierul nostru, care organizeaza datele astfel incat sa le putem acorda semnificatie, inteles. Cu alte cuvinte, omul realizeaza observatia prin perceptie.
