Locul executarii obligatiilor comerciale - se determina potrivit art. 59 Cod comercial conform caruia orice obligatie comerciala, indiferent de obiectul acesteia, trebuie executata in locul aratat in contract. In cazul in care contractul nu prevede nimic in acest sens conform alineatului 2 al aceluiasi articol ”obligatiile comerciale trebuie executate la locul in care debitorul isi avea sediul comercial sau cel putin domiciliul sau resedinta la data incheierii contractului „. Aceasta regula deroga de la prevederile art. 1104 Cod civil care stabilea ca loc al executarii obligatiilor civile numai domiciliul debitorului excluzand sediul sau resedinta.



Regimul juridic al dobanzilor. Reglementat in principal in art. 43 Cod comercial care arata ca „datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile”.
Prin aceasta prevedere, Codul comercial deroga substantial de la Codul civil prin faptul ca in materie comerciala debitorul se afla de drept in intarziere de la data scadentei obligatiei. Acest art. se refera la curgerea de drept a dobanzilor legale, regula fiind aplicabila chiar daca in contract nu sunt cuprinse clauze referitoare la dobanda legala.
Din prevederile art. 43 rezulta ca pentru ca dobanzile sa curga de drept de la data scadentei este necesara indeplinirea a 3 conditii cumulative si anume:
obligatia sa constea in plata sumei de bani;
obligatia sa fie lichida adica sa fie determinat exact cuantumul datoriei;
obligatia sa fie exigibila adica sa fi ajuns la scadenta.
Aceasta regula de curgere de drept a dobanzilor isi gaseste aplicare numai in cazul in care obligatia este comerciala pentru debitor.
in situatia in care datoria este comerciala numai pentru creditor, dobanzile vor incepe sa curga conform regulilor dreptului civil, adica de la data punerii in intarziere prin notificare sau prin cererea de chemare in judecata.
in materie comerciala, spre deosebire de Legea civila este permis anatocismul debitorului datorand dobanda la dobanda. Aceasta inseamna ca dobanzile datorate si neachitate se pot adauga la capital, in continuare dobanzile calculandu-se la intreaga suma.
in materie civila, acest lucru este interzis atat prin Lege impotriva cametei cat si prin Decretul 311 din 1954.
in prezent regimul juridic al dobanzilor atat in materie civila cat si in materie comerciala este reglementat de OG nr. 9/2000 care abroga partial Decretul 311/1954 si care stabileste si cuantumul dobanzilor legale, astfel in materie comerciala nivelul dobanzilor legale se calculeaza functie de taxa oficiala a scontului BNR.