Abordarea sistemica se aplica si in domeniul Relatiilor Internationale. Potrivit acestei abordari, sistemul international ia fiinta odata cu aparitia unor sisteme locale care, extinzandu-se, intra in contact cu sisteme similare fie prin legaturi pasnice, fie pe calea razboiului.
Rezultatul in timp al acestei interactiuni il constituie includerea sistemelor locale respective intr-un sistem mai larg, si transformarea lor in subsisteme ale noului sistem international astfel creat. Un caz elocvent este cel al Europei. Europa - un sistem local care a evoluat el i nsusi - a ajuns prin expansiune si inglobarea altor sisteme in structura sa, centrul sistemului international global, imprejurare ce i-a conferit o dubla calitate: aceea de initiator al sistemului, si cea de factor reglator principal al acestuia.
Odata atinse limitele geografice ale sistemului, evolutia sistemului se realizeaza prin intermediul adancirii interdependentelor din cadrul sau, precum si prin aparitia atat a unor noi actori, cat si a unor noi categorii de actori. Prin urmare, are loc un proces concomitent de multiplicare si adancire a legaturilor dintre elementele componente ale sistemului.
