Evolutia ideilor din perioada renascentista sta sub semnul antropocentrismului si al redescoperirii autorilor antici. La acestea, pentru a intelege mai bine ce se petrece in domeniul exegezei biblice, trebuie sa adaugam aparitia tiparului. Faptul ca Gutenberg imprima la 1455 chiar Sfanta Scriptura va pune pe ganduri - si nu fara motiv.
Varianta tiparita a textului sacru era resimtita ca fiind mai definitiva, daca ne putem exprima astfel, decat cea in manuscris. Pe de alta parte, se stia ca imprimatul nu avea valoarea unui unicat dar se bucura, in schimb, de o capacitatea sporita de influenta tocmai datorita faptul ca putea fi multiplicat si raspandit incomparabil mai usor.
Redescoperirea filologiei clasice si aplicarea ei la textul sacru, in vederea stabilirii unui manuscris ce ar putea fi consacrat prin tipar, a dus la constientizarea diversitatii variantelor aflate in circulatie pe atunci, a depistarii unor erori de copiere, etc. incetul cu incetul, Cartea iese din sfera sacralitatii scrisului, nu mai este atat Sacra Scriptura ci, trecuta in taramul mecanicist al tiparului, devine parte din corpusul sacra litteratura[xvii].
