In viziunea clasica, reprezentarea este procesul psihic care permite actiunea mentala cu obiectul in absenta lui, dar cu conditia ca acesta sa fi actionat candva asupra organelor noastre de simt (operarea mentala cu obiectul in lipsa lui). In viziunea moderna (mecanisme), reprezentarea este mecanism psihic de reexprimare a informatiilor. In legatura cu reprezentarea, exista discutii contradictorii in psihologie:
- referitoare la exagerarea rolului reprezentarii in sistemul psihic uman, acesta substituind gandirea, conceptele, dupa cum o serie de autori au minimalizat, au subapreciat rolul reprezentarii, considerand-o ca o forma particulara de memorie.
In psihologia contemporana, exista, de asemenea, numeroase ambiguitati in ceea ce priveste reprezentarea, care provin din insasi natura contradictorie a acesteia:
- reprezentarea incepe in perceptie, dar se extinde pana la nivelul conceptelor abstracte;
- prin continut, se apropie de perceptie, dar prin mecanismele operationale se apropie de gandire;
- exista un grad mai ridicat de izomorfism (corespondenta punct cu punct) cu modelul informational (schema tipica);
- nu are secvente, etape care sa poata fi bine definite;
