Sa pornim de la urmatoarea premisa: epoca noastra exceleaza in fuga de realitate. Sigur ca este o simplificare - poate nedreapta, poate vulnerabila in fata argumentelor contrare -dar ne da o directie de analiza critica pe argumente ce pot sluji retoric la aflarea unor adevaruri despre postmodernitate.
Cand ne refugiem de real, mitizam. Dictionarul defineste mitul drept o credinta (a widely held but false belief) al carei adevar e acceptat necritic. Pe de o parte, un concept care cauta sa-si "absoarba" receptorul, sa-l atraga in cursa supunerii lui, ajunge la rang de mit. Pe de alta parte, pentru a ajunge aici, conceptul respectiv trebuie sa beneficieze la un moment dat de un public larg, de o colectivitate care il adopta. Demitizarea va demonta felul eronat de a privi lumea, sau un aspect al ei, mergand pe atacul "idolilor" lui Bacon, de exemplu.
Francis Bacon, in vremea Renasterii elizabetane, a expus erorile inteligentei umane sub denumirea de idoli, grupati astfel: Idola Tribus (prejudecati mostenite); Idola Specus (prejudecatile propriei personalitati scoase din inconstient); Idola Fori (idolii pietii, discutiilor publice); Idola Theatri (falsul transmis de sisteme de gandire). Mitizarea, deci, se perpetueaza in zilele noastre si se poate eticheta si analiza in diverse chipuri. Adoptam mai jos cele zece segmente propuse si denumite de academicianul Mircea Malita in Academica (revista editata de Academia Romana) nr. 66-67/sept.-oct. 2007, pp. 45-50. Precizam ca Mircea Malita e inclinat sa inglobeze cele zece "mituri" (titlul articolului este "Zece mituri contemporane") printre ultimii doi idoli ai lui Bacon.
