Sociologia rurala are, in istoria sociologiei si in manifestarea diferitelor scoli sociologice, o situatie aparte. Impreuna cu sociologia urbana, ea alcatuieste ceea ce s-a numit "sociologia comunitatilor teritoriale" si se diferentiaza de sociologiile de ramura (sociologia religiei, sociologia educatiei, sociologia culturii, sociologia industriala, sociologia comunicarii, sociologia medicinei etc.), pentru ca nu reprezinta o disciplina specializata intr-un domeniu al socialului si umanului (religia, educatia, cultura, industria, comunicarea, medicina etc.), ci este sociologia insasi, proiectata teoretic, metodologic si empiric asupra comunitatilor rurale, cu totalitatea dimensiunilor lor sociale si economice, organizationale si structurale, ca si cum comunitatile rurale ar reprezenta umanitatea insasi.
Limbajul sociologiei rurale, pe lânga faptul ca poate fi considerat instrument de cercetare, defineste si sfera temelor predilecte ale sociologiei rurale, teme care au aspecte particulare: geografice, agronomice, sociologice si etnologice. Sociologia rurala a avut privilegiul de a-si fi conturat domeniul complex si novator chiar la inceputurile sociologiei moderne, al scolii sociologice de la Chicago, scoala careia i se datoreaza, de asemenea, si sociologiei urbane. Cel care a contribuit in mod substantial la geneza sociologiei rurale, in scoala sociologica mentionata, a fost William Isaac Thomas (1863-1947).
