Siguranta circulatiei si automobilul au fost mult timp doi parteneri dificil de impacat. In perioada copilariei automobilului, proiectantii si inginerii au acordat o atentie redusa pericolelor aparute odata cu noua “aventura”.

Sistemele de directie, franare si suspensie au evoluat, devenind eficace, dar aceste progrese s-au datorat nevoii de imbunatatire a noului si revolutionarului mijloc de transport, fara a se tine cont de vreun principiu de siguranta in adevaratul sens al cuvantului.

Siguranta pasiva poate fi definita prin reducerea consecintelor accidentelor, si poate fi impartita in:

• Siguranta exterioara, acest termen acoperind toate masurile de reducere a severitatii vatamarilor in cazul coliziunii dintre autovehicule si pietoni, biciclisti sau motociclisti. Factorii care influenteaza siguranta exterioara sunt forma autovehiculului si comportamentul la deformare a caroseriei;
• Siguranta interioara, prin aceasta urmarindu-se minimizarea fortelor si acceleratiilor care actioneaza asupra ocupantilor unui autovehicul in eventualitatea unui accident.

Dintre factorii care influenteaza siguranta interioara se pot aminti:
• Deformarea caroseriei autovehiculului;
• Sistemele de retinere a pasagerilor si bagajelor;
• Interiorul autovehiculului, prin zonele posibil de a fi lovite de pasageri;
• Sistemul de directie;
• Modul de fixare a parbrizului;
• Protectia impotriva incendiilor;
• Penetrarea prin parbriz a diferitelor componente din constructia autovehiculului.