Intr-o epoca dominata de complexul nomenclaturist - anii 80 ai secolului trecut pana astazi -, „Sincronism european si cultura critica romaneasca” pune piatra de temelie, alaturi de Noica, Edgar Papu, Lancranjan si altii, la recuperarea perspectivei organice asupra societatii, in ultima serie culturala majora a veacului trecut. Sincronism european si cultura critica romaneasca ofera cititorului o perspectiva cu sens, am putea spune chiar prima din punct de vedere sociologic dupa, din pacate, insuficienta lectura a lui Lovinescu asupra modernizarii spatiului romanesc.
Este o lucrare despre tranzitie, despre palierele responsabilitatii in parcurgerea acestui traseu, despre functia necesar eroica a intelectualului – om politic sau om de cunoastere.
Lucrarea profesorului Badescu are o functie ordonatoare, care in sociologia europeana a mai fost intalnita in scrierile lui Max Weber, aparute tot intr-un moment de criza, cand marele popor german era afectat de anomia extinsa a primului razboi mondial. Sincronism european si cultura critica romaneasc
