Structura sistemului de comunicare reprezinta multimea componentelor acestuia si a relatiilor de interdependenta dintre aceste componente. in interiorul sistemului este posibila modificarea relatiilor dintre elementele care il compun, ceea ce in mod firesc atrage schimbarea structurii. Daca "transformarea structurii se realizeaza in functie de un anumit scop, se spune ca structura se autoregleaza".
Avand rolul de a transmite informatii intre persoane, sistemul de comunicare asigura in esenta comprehensiunea reciproca dintre cel putin doua persoane. Pentru a-si indeplini rolul, sistemul de comunicare isi activeaza toate componentele.
Elementele componente ale unui sistem de comunicare sunt:
- emitatorul, emitentul sau sursa care lanseaza mesaje (E);
- canalul de comunicatie care consta dintr-un mecanism de difuzare (Md), un canal propriu-zis de transmitere (Ct) si un mecanism de primire (Mp);
- mesajul informational transmis (M) care reprezinta "totalitatea elementelor informationale (comunicari, stiri. semnale) care se refera la caracterizarea unui proces sau fenomen economico-social" . Mesajul poate fi asimilat cu o succesiune de semne elementare transmisa intre un emitent si receptor cu ajutorul unui canal de comunicare existent;
- primitorul, destinatar sau receptor (P) este cel caruia i-a fost destinat mesajul pe care acesta il capteaza.
intre toate aceste elemente exista o legatura sugerata in figura 3.1.
Figura 3.1. Schema de functionare a unui sistem de comunicare* - notatiile sunt cele precizate anterior
Mesajul care face obiectul emiterii si receptarii poate fi descompus la randul lui astfel:
- elemente care privesc constructia mesajului, adica tot ceea ce revine emitentului (E):
- evenimentul, fenomenul, procesul sau situatia despre care urmeaza sa se spuna si sa se transmita ceva (Ee);
- ideea pe care si-o formeaza emitentul despre eveniment, fenomen, etc. (Ie);
- o multime "de simboluri" prin care evenimentul, fenomenul, etc. este abstractizat si codificat in vederea transmiterii (Ae);
- continutul ideii despre eveniment, fenomen, etc. (Ie) depinde de cunostintele pe care emitentul le are despre evenimentul respectiv si de eventuala experienta acumulata dintr-un proces de comunicare anterior (Ce);
- elemente care privesc primitorul (P), deci destinatarul, atunci cand el receptioneaza mesajul transmis. Aceste elemente sunt:
- combinatia de simboluri prin care evenimentul a fost abstractizat de catre emitent (Ap);
- ideea pe care primitorul si-o formeaza pe baza mesajului receptat (Ip);
- evenimentul rezultat in urma decodificarii pe baza ideii formate (Ep);
- cunostintele pe care le poseda primitorul si care ii da posibilitatea sa "materializeze" continutul ideii rezultat din mesaj (Cp).
Descompunerea mesajului si modul in care el circula intre emitent si receptor sunt prezentate in figura 3.2.
